Domnule Diaconescu, fără îndoială, partidul pe care îl reprezentaţi, ca parte a guvernului de la Bucureşti, poate lansa şi transmite mesaje care să determine o evoluţie favorabilă pe relaţia bilateral româno - chineză. În aceste condiţii, care consideraţi că sunt argumentele care ar putea sta la baza absenţei de aproape un an de zile a unui ambasador român la Beijing, aceasta în contextul în care absenţe similare avem şi în Japonia, dar acolo de mai mulţi ani?

Da … este o situaţie criticabilă şi din acest punct de vedere, aparatul administrativ al Ministerului de Externe ar fi trebuit să reacţioneze ceva mai rapid, cu atât mai mult cu cât, practic, urmărirea concretizării proiectelor care se stabilesc la nivel politic, în relaţiile de zi cu zi, dintre România şi China, reprezintă elementul de bază al activităţii unui oficiu diplomatic. Deci, sigur s-a căutat la Bucureşti, din câte am înţeles, un ambasador cu experienţă, un ambasador care să fie capabil să gestioneze o relaţie bilaterală extrem de complexă, care chiar dacă nu are elemente negative totuşi palierele de dezvoltare sunt foarte variate, presupunând şi o relaţie inter-instituţională mai complexă. S-a ales, şi mă bucur de acest lucru, varianta secretarului de stat Doru Costea. Este unul dintre cei mai experimentaţi diplomaţi pe care îi are Ministerul de Externe, iar prezenţa sa în fruntea oficiului diplomatic de la Beijing va fi extrem de utilă. Da, este o întârziere care sigur n-aş putea spune că a ajutat funcţionarea relaţiilor bilaterale pe parametri pe care ni dorim.

Domnule Cristian Diaconescu, ne aflăm în faţa unui an 2012 care va aduce schimbări la nivel politic atât în România cât şi în China. Din această perspectivă, care sunt şansele României de a apropia la nivel pragmatic, economic şi politic relaţia cu al doilea jucător mondial, China?

Depinde de noi, depinde de Bucureşti modul în care această relaţie va fi aprofundată şi dezvoltată mai ales pe palierele sale practice. Politicienii, cei care asigură funcţionarea relaţiilor diplomatice bilaterale şi-au confirmat interesul reciproc. Toate premisele sunt create pentru ca România să aibă o relaţia specială, aş sputea spune chiar preferenţială, cu un partener cu anvergură globală, cum spuneţi, una din primele trei ţări care au forţa de a se exprima nu numai din punct de vedere politic dar şi economic la nivel mondial. Cred că în special este interesul României. Şi dacă ne cunoaştem şi dorim să dăm substanţă acestui interes nu ar trebui să lipsească viziunea şi profesionalismul în punerea în aplicare. Este destul de simplu, este vorba de o evaluare clară a oportunităţilor şi capacităţilor celor două ţări în angajamente mari, pe termen mediu şi lung, este vorba de mari investiţii şi mai ales de o oarecare seriozitate în ceea ce priveşte responsabilitatea faţă de cuvântul dat. Cu uşurinţă sau relaxare din această perspectivă, idea de a ieşi o vizită bine după care să uităm de angajamentele luate sunt extreme de contra-productive în planul relaţiei cu această ţară. Am discutat, în cadrul întâlnirilor noastre bilaterale, chiar de posibilitatea ca, la un moment dat, partea chineză să poată interveni investiţional şi financiar în România, nu numai în legătură cu obiective economice. Pentru că lipsa de lichiditate la nivelul UE şi o oarecare lipsă de credibilitate în ceea ce priveşte angajamentele financiar-bancare pe care România trebuie, este forţată să le angajeze, ne obligă să ne adresăm politic şi unor pieţe din afara zonei UE. Vreau să vă spun că la întrebarea directă pe care am pus-o colegilor chinezi aceştia au răspuns cu disponibilitate şi foarte mare atenţie solicitării părţii române. Oportunitatea este aici, putem să abordăm şi aceste proiecte. Evident, este şi o chestiune complexă pe care trebuie să o analizăm abele părţi, cu foarte mare atenţie. Vreau să spun un lucru. Scuza că regulile UE ar împiedica este cel puţin puerilă. Aş vrea să o elimin din start. Marile economii europene, ale statelor fondatoare UE, se dezvoltă pe un palier financiar - bancar bine întreţinut din afara UE din zona arabă, din această zonă. Ca de altfel şi proiectele din energie care sunt din păcate angajate la nivel bilateral de statele Uniunii Europene, neexistând posibilitatea unui proiect comun al Europei pe acest palier. Ca să fiu mai clar, este un moment în care fiecare trebuie să conteze mai ales pe propriile forţe.

Domnule Cristian Diaconescu, vă mulţumesc pentru timpul acordat şi de asemenea vă doresc success în misiunea întreprinsă în China.

Vă mulţumesc şi eu.

Dan TOMOZEI - CRI România

Beijing, 2011.12.05