Centrul de cercetare a tibetologiei din China a publicat luni un raport intitulat: „Dezvoltarea economică şi socială din Tibet". În document se arată că în cei 50 de ani de după reforma democratică din Regiunea Autonomă Tibet, dezvoltarea regiunii este manifestată prin acumularea bunurilor sociale, îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi protejarea drepturilor omului. În ultimii 50 de ani, economia tibetană a crescut cu un ritm fără precedent. Indicele dezvoltării umane a crescut substanţial, în special la Produsul Intern Brut mediu pe cap de locuitor, speranţa de viaţa şi la învăţământ.

Zhu Xiaoming, cercetătorul de la Centrul de cercetare a tibetologiei, a declarat:

„Ca regiunea cu cele mai profunde schimbări sociale din ţara noastră, Tibetul a intrat direct dintr-o societate feudală iobăgistă în etapa socialistă. Normal că apar multe dificultăţi la o asemenea transformare radicală socială, mai ales într-o regiune populată de multe naţionalităţi conlocuitoare unde religia are o mare influenţă cum este Tibetul. Guvernul central a adoptat o serie de politici speciale pentru asigurarea unei transformări line şi reuşite."

În raport se arată că ajutoarele acordate de guvernul central şi de alte provincii şi regiuni ale ţări au ajutat mult Tibetul să reducă consumul resurselor şi să depăşească greutăţile întâmpinate la protejarea mediului înconjurător, ceea ce a jucat un rol de neînlocuit pentru protejarea mediului şi dezvoltarea ecologică din regiune. Lhorong Dradul, alt cercetător de la centrul menţionat a arătat:

„Regiunea Autonomă Tibet se află pe podişul Qinghai-Tibet. Mediul ecologic local e foarte important, dar şi extrem de fragil. Ca de pildă, plantarea unui arbor este un lucru uşor în alte părţi ale ţării noastre, dar nu şi în Tibet. Ajutoarele acordate de guvernul central şi de alte regiuni şi provincii reprezintă după părerea mea cea mai mare contribuţie la ocrotirea mediului înconjurător din Tibet. Cu acestea, nu mai este nevoie să mai exploatăm zăcămintele, să tăiem arborii. Pur şi simplu, putem dezvolta economia în acest fond. Am fost la multe localităţi din lume, în afară de Polul de Sud şi Polul de Nord, mi-se pare că aerul de la Lhasa e cel mai curat şi cel mai dulce."

Ajutoarele menţionate de cercetătorul Luo ocupă peste 90% din bugetul local al autorităţii tibetane, fiind o importantă forţă motrice pentru dezvoltarea rapidă a economiei locale. Cu acestea, infrastructura şi condiţiile de dezvoltare din Tibet s-au îmbunătăţit enorm.

În raport se mai arată că actualmente, problema dezvoltării neechilibrate a satelor şi oraşelor din Tibet este încă acută. În legătură cu aceasta, cercetătorul Lhorong Dradul a menţionat:

„Ajutoarele de la bugetul central şi alte regiuni şi provincii au adus multe şanse dezvoltării şi angajării la muncă în Tibet. Dar nivelul de educaţie şi cel de pregătiri profesionale al localnicilor este relativ scăzut. Autorităţile locale au adoptat acum doi ani o politică, potrivit căreia, la toate lucrările de construcţie din Tibet, trebuie să se asigure participarea ţăranilor şi păstorilor locali. Ca de exemplu, în construcţia magistralei feroviare Qinghai-Tibet, au fost recrutaţi mulţi ţărani şi păstori locali."

În încheiere, în raport se menţionează că anul trecut, dezvoltarea economică şi socială din Tibet a fost afectată de violenţele de la 14 martie de la Lhasa. Dar influenţele negative s-au produs mai mult în sectorul turistic. În următorii doi ani, guvernul central va aloca un buget de aproape 80 de miliarde de yuani în Tibet şi ritmul de dezvoltare economică regională se va menţine la un nivel înalt.