Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2008-10-17 18:38:48    
Fapte neobișnuite ale unui vârstnic oarecare ( I )

cri-1
 Prefectura Jingxian din provincia Anhui din centrul Chinei este o zonă de munte acoperită cu multă verdeață. În adâncul pădurii de aici trăiește un bătrân, pe nume Wang Zhi. Acesta, în ciuda vârstei sale înaintate, a creat cu multă dragoste o familie caldă pentru copii de la sate ai căror părinți sunt plecați să muncească în alte părți ale țării. 

Wang Zhi are 75 de ani. Pensionat în 1994 de pe postul de director adjunct al casei de cultură din prefectura Jingxian, s-a reîntors în satul său natal, Gufeng, din comuna Changqiao. Pentru că stăpânește bine cunoștințe juridice, a fost angajat de postul local de poliție drept consilier juridic, ajutând la rezolvarea unor cazuri de încălcare a legii de către copii și adolescenți. În această perioadă Wang Zhi a constatat că odată cu creșterea plecărilor de muncitori-țărani tot mai mulți copii au fost rămas în sate fără părinți. Nefiind alături de părinți și lipsiți de afecțiunea și îngrijirile acestora, minorii au rezultate mai puțin bune la învățătură și deficiențe de morală, unii fiind implicați chiar și în fărădelegi. Wang Zhi a explicat:

„Întrucât bunicii copiilor, mai ales cei vârstnici, au cunoștințe limitate despre progresele epocii și dezvoltarea societății, nu prea au cum să comunice cu minorii. La școală se învață lecții. Profesorii nu mai pot avea grijă de elevi după terminarea școlii. Două treimi din timpul zilei este la dispoziția copiilor."

Wang Zhi a rămas îndurerat și îngrijorat de această situație. El știa din experiența activității sale în domeniul cultural desfășurate multă vreme la nivel de bază că minorii, precum puieți de arbori, trebuie îngrijiți de mici pentru a putea crește valoroși. Așadar s-a simțit responsabil și dator să instituie o casă a copiilor ai căror părinți sunt plecați în alte părți, să organizeze acești copii ieșiți de sub grija adulților, să le acorde dragoste și ajutor. Ideea s-a maturizat treptat și în vara anului 1998 Wang a încercat să organizeze o tabără pentru copii. Minorii stăteau împreună, își făceau împreună temele și participau la activități de relaxare. Tabăra a avut rezultate foarte bune, ce au depășit așteptările. Un an mai târziu Wang Zhi a extins-o primind peste 100 de copii.

Reușita organizării a două tabere de vară l-a încurajat mult. În vara anului 2001, cu sprijinul susținut al autorităților locale și al membrilor familiei sale Wang Zhi a investit zeci de mii de yuani în crearea unui centru de asistență educațională pentru copiii lăsați în sate de părinți, valorificând construcțiile unei fabrici abandonate.

Centrul respectiv a adoptat un mod riguros de administrare. Dimineață și seară copiii trebuiau să învețe singuri. Se aplica un program exigent de viață. Ieșirile din și intrările în centru trebuiau înregistrate. Se patrula noaptea și zilnic erau persoane care vegheau. Unitatea a angajat 5 pedagogi și 4 lucrători administrativi. S-a deschis o bibliotecă. S-au instalat computere, xeroxuri, imprimante și aparate de filmare, precum și dotări sportive. Comportamentul copiilor era examinat lunar, cei având rezultate bune primind recomăpense. Pe lângă lecții de cultură, se organizau și alte activități de calitate pentru îmbunătățirea pregătirii complexe a copiilor ai căror părinți munceau departe de casă.

Eleva Liu Dan are 16 ani. Părinții ei sunt plecați tot anul la muncă în alte localități, fata trăind vreme îndelungată în centrul de asistență. Mama lui Liu Dan i-a spus corespondentului postului nostru de radio:

„Centrul este un loc sigur. Copila crește tot mai mare. Noi, părinții, suntem îngrijorați că se pot întâmpla eventuale cazuri neplăcute. Lăsată aici, copila este bine îngrijită atât la învățătură, cât și sub alte aspecte. Nu se permit ieșiri libere din centru, copila având o mai mare siguranță. În plus, o poate duce bine și cu învățătura. Dacă stă acasă, are de mers 5 kilometri pe drum pentru a ajunge la școală. Dacă merge cu bicicleta, ne face să fim îngrijorați. Este mai bine să stea în centrul pentru copii."

Liu Dan a terminat anul acesta gimnaziul și din septembrie a început să învețe în liceu. Despre studiul și viața de la centrul de asistență educațională, ea spune că are amintiri frumoase. (Va urma)

Pe aceeași tema