Marian Mizdrea si Li Jiayu au luat cuvantul la lansare

A: Bună seara, stimaţi ascultători! Bun găsit la o nouă ediţie a rubricii „Puntea prieteniei"! La microfon, Chu Qunli.

B: Bună seara, dragi prieteni, Wu Min vă salută de la Beijing!

A: Mai întâi, aş dori să vă informez cu mare bucurie că opera „O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale are o nouă versiune în limba chineză, lansarea traducerii având loc în ziua de 12 iulie, la Ambasada României din China.

B: Traducătorii comediei sunt doi oameni pe care majoritatea dintre voi îi cunoaşteţi foarte bine. Ei sunt Marian Mizdrea, redactor la Radio România Internaţional, în prezent expert la redacţia română a postului Radio China Internaţional şi Li Jiayu, cunoscut românolog chinez, fost şef al secţiei noastre de limba română.

A: Probabil sunteţi foarte curioşi să ştiţi mai multe lucruri despre această traducere.

B: În minutele următoare, vă vom vorbi pe această temă.

A: Dragi prieteni, Marian Mizdrea a absolvit în anul 1994 Academia de Înalte Studii Militare. În anii 1998-2002 a învăţat limba chineză la Institutul de Limbi Străine al Armatei Populare Chineze de Eliberare, din Luoyang. În noiembrie 2001, când era în anul IV, a început să traducă comedia „O scrisoare pierdută", după cum ne-a spus:

„Traducerea a fost începută în anul 2001, luna noiembrie, la Institutul de Limbi Străine din Luoyang, provincia Henan, unde am urmat timp de patru ani facultatea de limba chineză. În anul 1998 am început cursurile acestei facultăţi şi după trei ani am început această traducere, propunându-mi ca o traducere din literatura română să constituie subiectul lucrării de diplomă."

Traducatorii au semnat cartile oferite participantilor

B: Marian Mizdrea i-a propus unui profesor chinez, Li Maozeng, să-i fie îndrumător pentru lucrarea de diplomă, ei fiind şi prieteni. Dar traducerea era foarte dificilă pentru că Li Maozeng nu ştie româneşte şi, după cum am spus mai devreme, Marian a început să înveţe limba chineză cu trei ani înainte. Profesorul Li Maozeng îşi aminteşte de acea perioadă:

„Am folosit mult timp. Ne întâlneam de câteva ori pe săptămână. Veneam seara, pe la ora 19:00, la Marian în cameră aducând materialul corectat. El verifica ce am corectat, mă întreba de ce am corectat şi dacă am înţeles sensul expresiilor corectate. Dacă era nevoie îmi explica sensul acelor expresii şi recorectam pe loc."

A: Când ei au făcut o treime din traducere, în februarie 2002 a venit la institut profesorul Li Jiayu, invitat să predea un curs de traducere pentru studenţii români care urmau să-şi încheie studiile.

B: Cei trei au avut o discuţie în privinţa acestei lucrări, convenind că ar fi dificil de continuat cu Li Maozeng. Acesta a considerat că dacă Li Jiayu va continua, va ieşi o lucrare mult mai bună decât ar putea face el. Marian Mizdrea:

„Li Maozeng a dovedit o dată în plus un caracter deosebit şi a spus „Vă rog domnule Li, să fiţi de acord să continuaţi dumneavoastră." Şi nu pentru că se temea de dificultatea muncii, dar era conştient că Li Jiayu, care a tradus numeroase lucrări româneşti în limba chineză, era mai potrivit pentru aceasta."

A: Munca ce a urmat nu a fost deloc uşoară. Cei doi au continuat folosind aceeaşi metodă. Adică, Marian scria, îi dădea lui Li Jiayu la corectat şi verificau împreună corecturile. Li Jiayu a arătat:

„Aproape în fiecare noapte, deseori, amândoi am lucrat zi şi noapte pentru treaba aceasta, uneori până dis-de-dimineaţă. Timpul era foarte presant. Toată lumea ştie că marele Caragiale a utilizat toate mijloacele pentru realizarea comicului, în principal prin limbaj. Ca să găsim o variantă în chineză, ca să redăm cât mai apropiat de autentic sensul din original, am încercat mai multe variante şi le-am ales pe cele mai potrivite. Era o muncă foarte dificilă. Pot să spun că ne-am străduit şi am făcut tot posibilul ca să păstrăm şi să redăm farmecul acestei opere."

B: Marian ne-a spus:

„Am avut nopţi în care ne despărţeam către orele 3-4. Stăteam împreună şi discutam până când lămuream toate problemele. Pentru a clarifica o anumită situaţie şi o anumită expresie trebuia să ne fie foarte limpede piesa în ansamblul ei, să vedem contextul în care se desfăşoară acel moment şi se fac acele afirmaţii. Trebuia să înţelegem foarte bine şi să alegem o expresie, o propoziţie corespunzătoare contextului."

Prezentator:

- Este o traducere cu totul aparte.

- Sunt roadele frumoase ale unei colaborări perfecte între un român şi un chinez.

- Traducătorii au aşteptat 6 ani până când cartea a văzut lumina tiparului.

- Vă prezentăm a doua versiune chineză a comediei „O scrisoare pierdută" de Ion Luca Caragiale.

Coperta cartii

A: În luna mai 2002, forma finală a fost gata. Domnul Li Jiayu i-a spus lui Marian Mizdrea că traducerea merită să fie publicată. După ce Marian a terminat studiile la Luoyang şi s-a întors în ţară, a ţinut foarte mult să publice această traducere. Li Jiayu a arătat:

„S-a zbătut mult timp pe la unele asociaţii, societăţi şi firme ca să poată fi tipărită cartea în România, dar n-a reuşit. Lucrând la noi, a hotărât că e musai să scoată aici această carte."

B: În anul 2007 Marian Mizdrea a venit în China să lucreze ca expert la Redacţia română a RCI. A fost destul de greu de găsit o editură chinezească pentru publicarea cărţii pentru că acestea îşi elaborează planul de producţie până la sfârşitul lunii noiembrie pentru anul următor. Dar el abia pe la jumătatea lunii noiembrie a început să caute edituri. Atunci, a hotărât să plătească editurii Radio China Internaţional tipărirea a o mie de exemplare.

A: Dacă ar fi aşteptat până anul viitor, poate că editura ar fi inclus în planul pentru 2009 această traducere şi nu ar mai fi fost nevoie să plătească. El ne-a explicat de ce s-a grăbit.

„Pentru că am venit la Radio China Internaţional, la Beijing, pentru un an. Am aşteptat şi am apelat pe la diverse instituţii timp de şase ani, fără succes. Aşa încât m-am hotărât să fac acest lucru în perioada în care mă aflu la Beijing."

B: Li Jiayu a dat o înaltă apreciere gestului lui Marian.

Marian Mizdrea si Li Jiayu la lansare

„Gestul, eforturile şi strădania manifestată de Marian Mizdrea sunt cu totul demne de admiraţie şi respect. Este un gest cât se poate de frumos pentru un nobil scop de adâncire a cunoaşterii reciproce dintre cele două popoare."

A: Li Jiayu ne-a spus că deşi piesa este o operă reprezentativă a lui Caragiale, este foarte puţin cunoscută de publicul chinez. Pe la începutul anilor 50 ai secolului trecut a apărut o versiune la Wuhan, tradusă din engleză. Totuşi, această nouă versiune a fost apreciată de mulţi oameni care au citit-o deja sau urmează s-o citească. Ambasadorul României în China, Viorel Isticioaia, a scris prefaţa cărţii. În cadrul ceremoniei de lansare a cărţii Domnia Sa a spus:

„Am aflat de o nouă lucrare dăruită poporului chinez. Li Jiayu este un scriitor. Marian Mizdrea este un bun reporter. E foarte bine că ei au colaborat pentru că, cu forţa proprie, e greu ca noi să realizăm perfecţiunea."

B: Domnul Gao Xing, redactor-şef adjunct al revistei „Literatura Universală" a apreciat:

„Publicul chinez doreşte să citească mai multe opere literare din ţările est-europene. Am citit versiunea anterioară în limba chineză a lucrării „O scrisoare pierdută." Dar cred că traducătorii vechii versiuni n-au reuşit să redea complet caracteristicile de limbaj ale lui Caragiale. Sunt convins că noua versiune o depăşeşte pe cea anterioară şi că cititorii chinezi vor manifesta un mare interes faţă de această traducere."

A: Domnişoara Zhao Fang, redactor care a răspuns de editarea acestei traduceri, a fost primul cititor al cărţii. Iată opinia sa:

„Traducerea este de foarte bună calitate. Se folosesc şi unele dialecte şi expresii umoristice chinezeşti. Am înţeles că operele lui Ion Luca Caragiale sunt greu de tradus. Este cât se poate de lăudabil faptul că un prieten român a tradus una din acestea în limba chineză."

B: Dragi prieteni, ambasadorul Isticioaia a declarat la ceremonia de lansare de sâmbătă că un teatru din Beijing va pune pe scenă, anul viitor, versiunea chineză realizată de Marian Mizdrea şi Li Jiayu, sub coordonarea unui regizor român. Aşteptăm cu nerăbdare acest moment impresionant!

A: Cu acestea, dragi prieteni, am încheiat ediţia de astăzi a rubricii „Puntea prietenei." Vă mulţumim pentru atenţie şi vă spunem la revedere!