Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2008-07-10 19:35:52    
Zhang Zhipeng – „Azi dimineață a fost electrocutată"

cri-1
 În ediția de astăzi vă invit să ascultăm continuarea amintirilor domnului Zhang Zhipeng, reputat românolog chinez, despre prima sa activitate de translator pentru o delegație română în China.

În acele momente de înaltă tensiune emoțională premierul Zhou Enlai parcă a observat acest lucru și mi-a făcut semn cu mâna, spunându-mi: „Tovarășe translator, vino aici." Surprins, m-am apropiat cu sfială de premier care, pe neașteptate, m-a prins părintește de mână și m-a așezat între el și doamna ambasador, pe canapea.

Apoi, mulțumit că totul este în regulă, Zhou Enlai se adresează ambasadorului român: „Tovarășe ambasador, cum a fost recolta agricolă în România, anul trecut?" Acesta îi răspunde: „Mulțumesc, foarte bună!" După aceea se adresează și doamnei ambasador cu întrebarea: „Doamnă ambasador, cum vă simțiți la noi? Ați reușit să vă adaptați la condițiile climaterice al Beijingului?" Doamna îi răspunde: „În general, da. Am început să mă adaptez, numai că aici, la Beijing, clima este prea uscată. De exemplu, dimineața, când ne sculăm, pun mâna pe capul fetiței și simt că este așa de uscat încât am senzația că mă electrizează."

Sincer să fiu, nu prea am înțeles ultima parte din ceea ce a spus doamna ambasador, nici n-am vrut să recunosc treaba asta, din vanitate. Făcând fețe-fețe, am tradus în felul următor: „Azi dimineață ea a fost curentată."

Auzind așa ceva, Zhou Enlai, brusc a devenit îngrijorat și spune: „Înseamnă că este foarte grav." Imediat doamna ambasador și-a dat seama despre ce este vorba și îmi spune: „Dragă, fii mai atent, eu nu am fost curentată." Și începe să-mi explice cu niște cuvinte mai simple. Eu mi-am luat inima-n dinți și m-am adresat lui Zhou Enlai: „Premiere – așa ne adresăm noi, fără tovarăș sau domn – eu am tradus greșit. Ea n-a fost curentată."

Zhou Enlai s-a uitat la mine și un fior de teamă a început să mă cuprindă. Însă premierul a început să râdă în hohote. A râs nu numai premierul Zhou Enlai, dar și întreaga onorată asistență chineză și română, înafară de Deng Xiaoping care de la început până la sfârșit nu s-a mișcat de pe loc și nici nu a scos vreun cuvânt. Zhou Enlai m-a bătut cu palma, ușor, pe un genunchi, și mi-a zis: „Aha, deci tu ai tradus greșit, prin urmare nu a fost curentată."

Echipa de fotbal CCA, pe vremea aceea, era foarte puternică. În timpul turneului din China, peste tot a bătut. Țin foarte bine minte că la Shanghai, numai în prima repriză scorul era 4-0 pentru România. La Beijing, unde a fost prezent și Zhou Enlai, scorul partidei dintre cele două echipe militare a fost 2-0 tot pentru ecipa română. Sincer să fiu, faptul că Zhou Enlai, Deng Xiaoping, Chen Yi, trei dintre cei mai importanți conducători chinezi de partid și de stat din vremea aceea, au apărut la tribună să vadă meciul China-România, după părerea mea era un gest simbolic de deosebită prietenie. Nu aș putea spune cât de mult le-a plăcut. În timpul meciului, m-a întrebat o dată ce s-a întâmplat pe teren. Era vorba de un ofsaid. I-am răspuns că nu știu. Atunci, blând, mi-a replicat: „Aaa, nici tu nu știi..."

După ce s-a terminat meciul, Zhou Enlai a coborât pe teren să facă poze cu cele două echipe.

Eu m-am distanțat, protocolar, încât nu am auzit ce a vorbit cu jucătorii. Țin minte doar faptul că românii erau niște jucători foarte buni: Constantin, Zavoda, Tătaru, Jenei, doi portari – Voinescu și Toma – iar antrenor era Popescu. În timpul turneului lor în China, eu m-am înțeles foarte bine cu ei. Niște băieți minunați.

La încheierea turneului lor, vicepreședintele CNEFS din China a dat o recepție oficială la hotelul Beijing. Alături de echipa română de fotbal au fost prezenți fotbaliștii chinezi, oficialități importante chineze și câțiva diplomați români în frunte cu domnul ambasador Barbu Zaharescu.

După cum era normal și firesc, la asemenea împrejurări importante, cele două toasturi le-a tradus domnul Romulu Budura, cel mai fin vorbitor român de limba chineză. Noi cu toții am admirat limpezimea limbii chineze pe care o vorbea atât de nuanțat și cu atâta dezinvoltură. Au trecut aproape 50 de ani de la acest eveniment pe care îl păstrez încă viu în amintire și cred că nu-l voi uita niciodată.

Emisiunea de astăzi se încheie aici. L-am ascultat împreună pe unul dintre românologii chinezi de marcă, domnul Zhang Zhipeng, povestind despre prima sa activitate la care a participat în calitate de translator. Sunt Marian Mizdrea și vă doresc o săptămână frumoasă!

Pe aceeași tema