Preşedintele Rusiei, Dmitri Medvedev, a făcut o vizită de stat în China în zilele de 23 şi 24 mai. Astfel, ţara noastră a devenit primul stat dinafara Comunităţii Statelor Independente (CSI) vizitat de noul preşedinte rus după instalarea sa în funcţie. Acesta a demonstrat că relaţiile chino-ruse continuă să se afle în „luna de miere." Totodată, Declaraţia comună chino-rusă privind unele probleme internaţionale importante este unul dintre cele mai notabile rezultate obţinute în timpul acestei vizite.

Declaraţia cuprinde 11 articole ce se referă atât la principiile fundamentale privind promovarea relaţiilor bilaterale, cât şi la opiniile celor două state despre unele probleme internaţionale. În primul articol se subliniază că în dezvoltarea relaţiilor interstatale trebuie respectate 5 principii a căror esenţă este respectarea suveranităţii naţionale şi integrităţii teritoriale şi neamestecul în afacerile interne ale altor state. Totodată, China şi Rusia au aceeaşi poziţie în privinţa respectării prestigiului Naţiunilor Unite, respectarea diversităţii civilizaţiilor şi în alte aspecte şi se pronunţă împotriva amplasării sistemului de apărare antirachetă şi aplicării unor criterii duble în lupta antiteroristă.

În ce priveşte contextul acestei declaraţii trebuie să notăm faptul că în noua structură internaţională de după războiul rece, China şi Rusia se confruntă cu multe probleme similare privind dezvoltarea relaţiilor externe. Cauzele principale ale acestor probleme constau în unilateralismul promovat de Statele Unite, diplomaţia bazată pe concepţia despre voloarea şi superioritatea civilizaţiei proprii pe care o susţin ţările occidentale, precum şi criteriile duble aplicate de unele ţări. Poziţiile similare ale Chinei şi Rusiei în aceste probleme constituie baza strategică pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale.

Din punctul de vedere al Rusiei, deşi colaborarea ruso-americană în combaterea terorismului de după atentatul terorist de la 11 septembrie a dus la „o lună de miere" a relaţiilor dintre Rusia şi SUA, aceasta din urmă acuză Rusia de regresul procesului democratic şi sprijină unele ţări din CSI să declanşeze „revoluţia protocalie." Din această cauză, relaţiile ruso-americane au început să se răcească. Pe de altă parte, extinderea spre est a NATO şi amplasarea de către SUA a sistemului de apărare antirachetă în unele ţări est-europene au ascuţit contradicţiile existente între cele două state. În această situaţie, este necesar ca Rusia să-şi modifice politica externă.

În ce priveşte China, ţara noastră nu poate să rămână nepăsătoare în faţa presiunilor exercitate de SUA şi Europa în domeniile economic, politic, al diplomaţiei şi vânzării de armament. În plus, unele ţări occidentale au acuzat China, profitând de Jocurile Olimpice de la Beijing, în legătură cu incidentele violente din 14 martie din Lhasa şi problema Taiwanului.

În acest context, a fost necesar ca China şi Rusia să considere impulsionarea creării unei ordini internaţionale drepte şi echitabile drept baza strategică pentru dezvoltarea relaţiilor bilaterale.

De fapt, pentru China, relaţiile cu Rusia şi cele cu SUA şi UE sunt mult diferite. Baza legăturilor cu SUA şi UE o constituie colaborarea în domeniile economic, comercial, al combaterii terorismului şi protecţiei mediului şi alte domenii care nu sunt în legătură cu securitatea naţională. De cealaltă parte, relaţiile chino-ruse se bizuie în principal pe menţinerea echilibrului strategic internaţional, pe menţinerea suveranităţii şi a integrităţii teritoriale şi pe alte aspecte legate de securitatea naţională.

Fostul preşedinte rus, Vladimir Putin, a acordat o mare importanţă relaţiilor cu China. Cele două ţări au semnat în anul 2001 Tratatul de prietenie, colaborare şi bună vecinătate. În anul 2004, odată cu rezolvarea problemei de frontieră, stabilirea sistemului de consultări privind securitatea strategică şi elaborarea programului privind implementarea tratatului, relaţiile de parteneriat strategic chinez-ruse au fost ridicate multilateral la un nou nivel. Este neîndoielnic că opţiunea făcută de Medvedev reprezintă o perpetuare a acestei politici.