Stimaţi ascultători, în istoria milenară a Chinei, sculpturile de jad, ce ilustrează civilizaţia chineză, sunt obiecte de artă tradiţionale îndrăgite de chinezi. În ediţia de azi a rubricii „Cultura chineză", vă prezentăm cultura jadului din China.

În 1968, într-un mormânt antic din provincia chineză Hebei, a fost descoperit „un costum din bucăţi de jad legate între ele cu fire de aur". Stăpânul mormântului a fost regele unui principat din secolul 1 î.Hr. Costumul este format din 6 piese - căciulă, partea de sus, mânecile, mănuşi, pantaloni şi încălţăminte, având o lungime de 188 de cm. Costumul a fost confecţionat din 2.498 de bucăţi de jad. Este o lucrare migăloasă, bucăţile de jad fiind înşirate în culori armonioase. Ceea ce demonstrează măiestra meşteşugarilor antici şi viaţa de huzur a nobilimii.

Savanţii chinezi sunt de părere că dezvoltarea obiectelor de jad în China are o istorie de aproape 10.000 de ani. Într-un site cu vestigii din epoca neolitică, care datează cu 7000 de ani în urmă, arheologii chinezi au descoperit o mare cantitate de unelte din jad, precum un baltag şi lopeţi.

La început, obiectele de jad erau unele folosite în munca şi viaţa cotidiană. Ulterior au apărut obiecte ornamentale din jad, care au devenit simboluri ale avuţiei şi puterii. Multe obiecte sunt din domeniul religios şi superstiţios, fiind învăluite într-o nuanţă misterioasă. Oamenii purtau obiecte de jad pentru a înlătura şi a evita de nenorocirile, mâncau jad pentru a fi longevivi şi se îmbărcau cu costume de jad pentru a fi păstrat permanent cadavrul. Jadul a devenit un lucru nelipsit din viaţa chinezilor în antichitate.

Prima perioadă de dezvoltare a prelucrării jadului în China a avut în dimpul dinastiei Han, primul secol î.e.n. Obiectele descoperite în aceea perioadă sunt în marea majoritate cele funerare. În secolul 9 după Christos, obiectele de jad au trecut de la nobilime la oameni de rând. Au fost descoperite o mare cantitate de obiecte ornamentale, cu care oamenii purtau pentru noroc şi fericire. În aceea perioadă, obiectele erau împărţite în câteva categorii: ornamentale, menajere, pentru cărturari, de cadouri şi religioase, cu desene şi motive corespunzătoare. Industria prelucrării jadului a atins apogeul în timpul dinastiei Qing (anii 1619-1911), nivelul suprem fiind reprezentat de sculpturile din jad din curtea imperială.

Obiectele de jad sunt numeroase şi diversificate. Cu conţinutul diferit de metal şi condiţii diferite de formare, materialele au nuanţe bogate de culuare şi motive. „Jadul produs în localitatea Hetian, de pe versantul nordic al Munţilor Tianshan, din partea nordică a regiunii Xinjiang, este de calitate superioară. Aici clima este vitregă, fiind puţine aşezări omeneşti, iar jadul are o duritate mare, o culoare curată şi frumoasă.

Obiectele de jad chinezeşti - prin formele şi desenele lor inedite - sunt apreciate în numeroase ţări din Asia Centrală şi Europa. Prin comparaţie cu cele din alte regiuni ale lumii, obiectele de jad din China antică aveau o tematică, formă şi culori diversificate.

Astăzi, obiectele de jad, ca simbol al nobilimii, purităţii, prieteniei, norocului, păcii şi frumuseţii reprezintă obiecte de artă de nelipsit în viaţa chinezilor. Ele pot fi un obiect ornamental, un simbol al dragostei, o mică amintire, întruchipând nuanţele culturale variate ale naţiunii chineze.

V-am prezentat cultura jadului. Cu aceasta am încheiat ediţia de azi a rubricii Cultura chineză. Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan vă mulţumeşte pentru atenţie.