Nicolae Dobrin, considerat de mulţi cel mai mare fotbalist român al tuturor timpurilor, s-a stins din viaţă, vineri dimineaţă la Spitalul Judeţean din Piteşti. Cu o zi înainte, fostul mare fotbalist fusese internat la secţia de terapie intensivă din cauza unor complicaţii survenite în urma unui tratament medicamentos. "Prinţul din Trivale" sau "Gâscanul", cum i se spunea adesea, suferea de cancer pulmonar în stare avansată. 

Medicii spun că la internare Dobrin se afla în stare gravă - metastază generalizată. Apropiaţii care i-au stat alaturi la spital, povestesc că Dobrin s-a simţit mai bine spre seară şi vorbea despre fotbal. În primăvara acestui an suferise o intervenţie chirugicală la un plămân, de unde i s-a extirpat o tumoare. Primarul Piteştilor, Tudor Pendiuc, i-a cerut preşedintelui Traian Băsescu să declare doliu naţional în ziua înmormântării lui Nicolae Dobrin. Federaţia Română de Fotbal a hotărât ca înaintea tuturor jocurilor de la sfârşitul săptămânii, în toate ligile şi la toate nivelurile, să se păstreze un moment de reculegere în memoria fostului internaţional Dobrin.

Rămas de mic orfan de tată, Dobrin îşi petrecea mult timp pe malul Argeşului jucând fotbal cu prietenii. Într-o zi pe maidan au apărut idolii lui de la Dinamo Piteşti, aflati în drum spre casă. Vedetele de atunci ale echipei au acceptat să facă o miuţă cu acei puştani. Surprinzător, piticii au câştigat cu 12-2, şase goluri fiind înscrise de Dobrin căruia parcă i se lipea mingea de picior. I s-a spus să vină a doua zi la club cu buletinul la el. Nici nu avea buletin. Dobrin abia împlinise 13 ani. La 17 ani juca deja în naţională.

Ani la rând a vrăjit lumea cu golurile şi fentele sale. Pentru cei care l-au văzut jucând, Dobrin a rămas inegalabil, un artist al balonului, nepreţuit însă la adevărata sa valoare tocmai de cei pentru care şi-a sacrificat tinereţea şi, poate, chiar viitorul.

A refuzat orice fel de compromis. Nu a vrut să trădeze Argeşul, aşa cum nu a vrut să-şi trădeze nici ţara, refuzând să joace la Dinamo şi la Real Madrid.

Anul 1970 rămâne un an negru in cariera lui Dobrin. A fost anul Campionatului Mondial de Fotbal mexican. România se calificase după o pauză de 32 de ani. Dobrin îşi adusese aportul la acea mare reuşită, dar nu a jucat nici un minut în Mexic. A fost chiar nevoit să-şi cumpere bilete la cele trei meciuri ale echipei naţionale, cu Anglia, Cehoslovacia şi Brazilia.

În 1971 Dobrin era declarat cel mai bun fotbalist român, pentru a treia oară în cei şase ani de existenţă a clasamentului. În vara anului 1972 Argeşul, cu „Gâscanul" pe post de dirijor, cucerea primul titlu din istoria sa. Cel de-al II-lea titlu al clubului din Trivale îi aparţine în cea mai mare parte lui Dobrin; a bătut de unul singur Dinamo, chiar în „Ştefan cel Mare" în ultima etapă de campionat. Dobrin a făcut atunci un joc uluitor şi Dinamo - FC Argeş s-a terminat cu scorul 3-4.

După 22 de ani petrecuţi la FC Argeş, „Gâscanul" a jucat, spre apusul carierei sale, la CS Târgovişte. Se spune că inaintea fiecărui meci pe terenul propriu, urca la mănâstirea Dealu. S-a întors în 1982 la Piteşti, ca antrenor de această dată. Retragerea sa din fotbal a fost discretă, aproape anonimă, cum au fost de altfel şi ultimii săi ani de viaţă pe care şi i-a petrecut în linişte, cu modestie, departe de agitaţia dezlănţuită a vremurilor. Anul acesta, pe 26 august, împlinise 60 de ani. Dumnezeu să-i odihnească sufletul!