Dragi ascultători, odată cu încălzirea susţinută a climei globale şi cu creşterea populaţiei locale, provincia Mongolia Interioară din China a cunoscut fenomene de deşertificare şi degenerare a stepelor. Faptul a tras alarma ecologică pentru locuitorii din zonă. Aceştia au început să acţioneze pentru salvarea propriilor meleaguri.

Aolike era odinioară un sat mic din stepa Xilinguole din Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Localnicii erau în principal nomazi. Din anii '90 ai secolului trecut, din cauza climatului, stepa respectivă a început să cunoască o puternică deşertificare. Într-un interval de doar câţiva ani zona a devenit foarte aridă. Namuhai, un păstor mongol din Aolike, i-a spus corespondentului postului nostru de radio că ei nu mai puteau trăi într-o astfel de zonă deşertică.

„În acea vreme, 70% din zona satului nostru era deşertificată. Nu mai puteam păşuna şi duceam lipsă de apă atât pentru oameni, cât şi pentru animale. Venitul mediu pe cap de locuitor era de mai puţin de 1000 de yuani pe an. Dacă rămâneam în deşert, nu eram în stare să ne rezolvăm problema hranei şi îmbrăcămintei."

Nu numai satul Aolike a cunoscut fenomene grave de deşertificare în Mongolia Interioară. Pentru îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă a păstorilor, autorităţile regiunii au început să aplice din 2002 un program de mutare a locuitorilor, păstorii din zonele grav deşertificate şi degenerate fiind evacuaţi.

Astfel Namuhai şi alţi locuitori ai satului Aolike au fost mutaţi cu toţii în apropierea unei localităţi numite Sanggendalai. Ei au obţinut credite cu care au cumpărat vaci, ocupându-se apoi de creşterea acestora. Spre deosebire de trecut, vacile sunt crescute în grajduri. Namuhai a declarat corespondentului nostru că acum venitul anual al familiei sale poate ajunge la 40.000 yuani.

Zona locuită odinioară de Namuhai este inclusă în programul strategic de soluţionare a problemei ecologice din regiunea Mongolia Interioară. Despre măsurile adoptate, Li Shuping, factor responsabil la Oficiul pentru Construcţia Ecologică din zonă, a informat:

„În primul rând păşunatul este interzis. Apoi, în funcţie de situaţia plantaţiei, condiţia solului şi gradul de degenerare şi deşertificare a stepei, se adoptă măsuri diferite. Realizăm în zonele vizate împăduriri şi plantăm unele specii de plante rezistente la condiţiile din deşert."

Departamentele de resort au stabilit zone de soluţionare a problemelor ecologice cu suprafeţe unde se interzice periodic păşunatul şi arii de reîmpădurire.

În urma eforturilor depuse de autorităţi şi localnici, în numai 5 ani (2001-2005) au fost soluţionate în Mongolia Interioară probleme de deşertificare pe o suprafaţă de 16,67 milioane ha şi au fost create 19 zone-model de construcţie ecologică şi 125 de rezervaţii naturale.

Firma alimentară Tianjiao, utilizând o specie de plante crescută în zonele deşertice, spinii de deşert, valorifică noi produse alimentare, condimente şi răcoritoare, realizând o bună eficienţă economică. Li Yunfei, directorul general al firmei, a explicat:

„Spinii de deşert conţin mai mult de 300 feluri de substanţe biologice active favorabile sănătăţii omului. Acestea sunt exploatate de firma noastră pentru alimente bogat nutritive şi sănătoase, fiind căutate pe piaţă."

În prezent, sectorul de prelucrare a plantelor tipice din zonele deşertice din regiunea Mongolia Interioară a căpătat deja o anumită amploare. Acesta a ajutat populaţia din zonă să realizeze o dublă eficienţ㠖 ecologică şi economică.

Cu aceasta, stimaţi ascultători, am încheiat ediţia de azi a rubricii „Societatea şi viaţa". Realizatorul şi prezentatorul Shi Dacheng vă mulţumeşte pentru atenţie.