Dragi prieteni, la microfon Lin. La graniţa de nord a Chinei cu Rusia şi Mongolia se află o mare întindere de pământ. Aceasta este Mongolia Interioară. În 1947 s-a înfiinţat aici Regiunea Autonomă Mongolia Interioară, cea mai veche regiune unde s-a aplicat autonomia etnică în ţara noastră. În cadrul rubricii de astăzi consacrată minorităţilor naţionale vă vom vorbi despre schimbările petrecute în această regiune în cei 60 de ani de la stabilirea autonomiei etnice.

Bătrânul Keli, de 92 de ani, îşi aminteşte foarte bine momentul înfiinţării regiunii autonome acum 60 de ani.

„Ne bucuram foarte mult, nespus de mult. Bucuria noastră nu poate fi exprimată în cuvinte. Membrii minorităţilor naţionale erau eliberaţi de exploatare. Am devenit stăpâni pe soarta noastră proprie."

În 1947, sub conducerea Partidului Comunist Chinez şi în spiritul autonomiei etnice, a luat fiinţă Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Toate naţionalităţile care locuiesc aici au început să se bucure de o egalitate deplină. Au fost înlăturate exploatarea şi asuprirea, masele largi devenind stăpâne al vieţii politice şi sociale din China.

Mongolii reprezintă principala populaţie din această regiune. În afară de ei mai trăiesc aici şi membrii altor 8 etnii, din care daur, ewenki, oroqen, ruşi etc. Bineînţeles şi chinezi han. Au fost înfiinţate pe acest teritoriu trei prefecturi autonome, daur, ewenki şi oroqen, şi 19 comune autonome.

Cao Yanrong, Vicepreşedinta Comitetului pentru Afacerile Naţionalităţilor din Mongolia Interioară, ne-a informat că în afară de atribuţiile administrative obişnuite, se aplică în această regiune autonomia şi în ce priveşte legislaţia, limba şi pregătirea cadrelor. Vorbind despre autonomia legislativă, Cao Yanrong a spus:

„În ultimii ani au fost promulgate „regulamentele de autonomie în cele trei prefecturi autonome şi o serie de indicaţii şi reglementări legale privind desfăşurarea activităţilor din domeniul etniilor, încadrând aceste activităţi într-un cadru legal standardizat."

În ce priveşte alocaţiile bugetare, Mongolia Interioară pregăteşte în fiecare an fonduri speciale pentru rezolvarea dificultăţilor din viaţa, producţia şi educaţia grupurilor etnice.

Satul Bayantuohai, aflat în nord-estul regiunii, era cunoscut acum 10 ani drept unul dintre cele mai sărace din zonă. Aici locuiesc membrii etniilor ewenki şi daur. Ei duceau o viaţă foarte modestă. În ultimii ani însă guvernul local a întărit sprijinul pentru minorităţile naţionale cu populaţie redusă. Cu ajutorul acordat de autorităţi, sătenii au început să crească vite. Drept urmare, veniturile acestora au crescut de 4 ori faţă de ce câştigau în urmă cu 10 ani. Un sătean de etnie daur, Sun Guansuo, ne-a spus că în afară de sporirea veniturilor, s-a ridicat şi nivelul asistenţei sociale.

„Cei peste 30 de bătrâni din satul nostru primesc în fiecare an un ajutor financiar în sumă de 1500 de yuani. Fiecare avem un carnet medical. Guvernul suportă circa 60% din cheltuielile de spitalizare."

Odată cu dezvoltarea rapidă a economiei din Regiunea Autonomă Mongolia Interioară, şi învăţământul a cunoscut o dezvoltare accelerată. Cu 60 de ani în urmă peste 80% din populaţia regiunii era analfabetă. Numărul celor însrişi la studii reprezenta mai puţin de 3% din populaţia regiunii. În momentul de faţă se aplică pe scară largă învăţământul obligatoriu de 9 ani şi s-a înlăturat analfabetismul în rândul tinerilor. Directorul general adjunct al departamentului pentru învăţământ din regiune, He Chengbao, ne-a spus:

„În trecut puţini ştiau carte. Şcoala însemna câteva camere, câteva bănci de pământ şi copii murdari. Învăţământul de bază din stepă a trecut prin perioade de şcoală pe spinarea cailor şi şcoli la elevi acasă. Acum se aplică învăţământul obligatoriu de 9 ani. Asta e ceva notabil."

În ce priveşte învăţământul superior, Mongolia Interioară are caracteristicile ei. Au fost introduse unele specialităţi specifice regiunii. De exemplu, la Universitatea Naţionalităţilor din Mongolia Interioară se studiază 46 de specialităţi, din care 16 sunt predate în limba mongolă. Rectorul universităţii, Wang Dingzhu, a informat:

„Cele mai caracteristice dintre aceste 16 specialităţi sunt medicina mongolă, limba şi literatura mongolă, redactarea şi editarea şi studiile bilingve în mongolă şi chineză."

Wang arăta că dezvoltarea învăţământului superior în regiunile populate de minorităţi naţionale contribuie nu numai la ridicarea calităţii culturale şi ştiinţifice ale membrilor acestora, ci şi la promovarea sistemului de autonomie etnică regională.

Populaţia din regiune reprezintă beneficiarul direct al rezultatelor obţinute în toate domeniile în cei 60 de ani de aplicare a sistemului de autonomie etnică regională în Regiunea Autonomă Mongolia Interioară. Ei depun în continuare eforturi pentru o dezvoltare mai accelerată a regiunii.

Dragi prieteni, în ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităţilor naţionale v-am vorbit despre schimbările petrecute în această regiune în ultimii 60 de ani de la înfiinţarea autonomiei etnice. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o audiţie plăcută în continuare.