Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-07-24 18:19:08    
Trupa de teatru și dans Yun men (Poarta norilor)

cri-1
Dragi ascultători, în emisunea noastră de astăzi vom vorbi despre Trupa de teatru și dans Yun men (Poarta norilor), care a fost în centrul atenției în programul cultural din această vară din Beijing.

Săptămâna trecută au avut loc la Beijing două reprezentații ale renumitei trupe taiwaneze de dans „Yun men", așa că fanii dansului au putut să meargă la acest spectacol pentru a-și vedea idolii.

Fanii acestora, printre care se aflau mulți studenți de la universitatea de dans, nu au fost înnebuniți după oaspeții celebri care fuseseră invitați la spectacol, cum ar fi regizorul de film Zhang Yimou, compozitorul Tan Dun și artistul Cai Guoqiang.

Aceștia și-au petrecut mai degrabă după-amiaza încercând să se strecoare la ultima repetiție generală a trupei la Poly Theater.

,,Yu men" este evenimentul care a stat în centrul atenției pe calendarul cultural din această vară al Beijingului. Iar Lin Hwai-min, coregraful de origine taiwaneză al trupei, a fost personalitatea din spatele cortinei.

În zilele săptămânii care tocmai a trecut, Lin a prezentat Povestea șarpelui alb și Momente de neuitat ale trupei Yu men, care sunt o serie de lucrări personale de la prima sa capodoperă, Povestea șarpelui alb, și până acum.

Printre operele puse în scenă, ,,Yu men" mai prezintă și spectacolul Luna de apă, în care Lin a dat dovada măiestriei sale coregrafice. Spectacolul combină mișcări de taiji și suite de violoncel de Bach.

Lin a mai fost la Poly Theater în 1993, iar de atunci teatrul s-a îmbunătățit evident.

Tichetele au fost vândute cu săptămâni întregi înainte de spectacol. Dar în fiecare seară când au avut loc reprezentațiile, cei care nu și-au putut cumpăra un bilet se îmbulzeau în holul teatrului până la pauză sperând să li se permită intrarea la spectacol.

Poveste șarpelui alb este o piesă realizată în 1975 care durează 24 de minute și este bazată pe o povestire populară chinezească în care se vorbește despre dor și înșelăciune, iubire și trădare. Spectacolul mai include părți din piesele Omagiu zeului norilor din Nouă cântece, Primăvara din Visul din pavilionul roșu și din Trilogia cursivă.

Visul din pavilionul roșu este o lucrare care se bazează pe renumitul roman cu același nume al literaturii chineze classice. În Primăvara este celebrată frumusețea tinereții eroului respectiv și a verișorilor săi în grădina unei familii de nobili. Cele 12 dansatoare sunt îmbrăcate în broderii de mătase care simbolizează florile și zeițe ale florei.

Sălbaticul cursiv se referă la unul din stilurile caligrafiei chineze-stilul cursiv, fiind secțiunea finală a renumitei trilogii a lui Lin care se inspiră din caligrafie. Kuang cao, supranumit caligrafia sălbatică, este considerat culmea esteticii cursive chineze, în care caracterele sunt trasate foarte liber și nu respectă tiparul niciunei reguli. Mișcările fascinante ale dansatorilor amintesc de liniile șerpuite ale tușului negru pe hârtia de orez.

Lucrarea 9 cântece se inspiră din poemele scrise acum 2 400 de ani de către poetul Qu Yuan, unul dintre cei mai mari poeți chinezi. Cântecel au fost adaptate adapted dintr-o serie de versuri rituale. Cele nouă cântece sunt adresate la diferiți zei și zeițe. În ritualurile străvechi din care făceau parte aceste cântece, șamanii î-și asumau rolul de zei și de zeițe, cât și de oficianți.

În aceast spectacol, coregraful se folosește de cele nouă cântece pentru a crea un teatru de dans contemporan. El reinterpretează imaginile zeilor și zeițelor dându-le astfel o nouă dimensiune prin care Lin î-și arată propriile sale preocupări despre istoria Chinei și viața modernă. Rezultatul este un joc al contrastelor între imagini clasice și imagini contemporane.

În timp ce povestitorul rostește cele 9 cântece și devine tot mai mult nemulțumit de zei, dansul însuși stă în relație cu ideea frustrării existenței umane, frustrare care duce brusc, în finalul spectacolului, de la un punct culminant violent la o stare meditativă de pace spirituală.

Asemenea poemelor, dansul reflectă ciclurile naturii. Omagiu către zeul norilor reprezintă anotimpul verii. Puterea autoritară a zeului norilor este preluată de doi muritori care-l conduc apoi afară din această secțiune a dansului.

Dragi ascultători, realizatorul și prezentatorul Florian Mihalache vă mulțumește pentru atenție. La revedere!

Pe aceeași tema