Dragi prieteni, la microfon Lin. În provincia Yunnan din sudul Chinei locuieşte o etnie minoritară care cultivă de generaţii ceaiul. Este vorba despre populaţia de'ang, una dintre cele mai străvechi etnii din ţara noastră. De'ang, se numesc pe sine „descedenţi ai ceaiului". Astăzi grupul este reprezentat de mai puţin de 20.000 de suflete. În cadrul rubricii de astăzi consacrate minorităţilor naţionale din ţara noastră vă vom vorbi despre această etnie străveche.

Potrivit consemnărilor istorice, strămoşii etniei de'ang locuiau încă din secolul al 2-lea î. Hr. în regiunile Dehong şi Linchang din provincia Yunnan. La proclamarea Chinei Noi în anul 1949, populaţiei i se spunea „benglong". Denumirea de de'ang a fost adoptată în septembrie 1985, conform voinţei acestei etnii. Legenda spune că în prefectura Longchuan din districtul Dehong se găsea un regat dominat de o regină a acestei etnii. Acesta avea un palat care nu se poate confirma prin consemnări istorice, dar relatări legendare l-au întipărit în mintea populaţiei de'ang.

Etnia de'ang este o minoritate naţională căreia îi place să cultive şi să bea ceai. Într-o epopee transmisă din generaţie în generaţie prin cale orală în rândul populaţiei acestei etnii se spune că pe cerul haotic din vremuri străvechi arborele de ceai a fost străbunicul cel mai îndepărtat al tuturor lucrurilor din lume. Pe acele vremuri pământul era un pustiu. Arborele de ceai a aruncat în lume 102 frunze care s-au transformat în 51 de perechi – bărbaţi şi femei. Aceştia au fost strămoşii omenirii. De aici vine ideea că membrii etniei de'ang sunt descedenţii ceaiului. Acolo unde trăiesc ei, sunt munţi plini de arbori de ceai.

Populaţia de'ang locuieşte în munţi cu un climat cald şi ploios. De aceea mănâncă mai mult mâncăruri acrişoare şi picante. Ceaiul este un lucru de nelipsit în viaţa lor. Există un ceai special preparat pe gustul acestor oameni: ceaiul acrişor, pe care-l consumă numai populaţia de'ang. Modul de preparare a ceaiului acrişor este foarte speficic condiţiilor de producţie şi de viaţă a membrilor etniei de'ang. Celor care nu cunosc istoria acesteia, le e greu să guste din ceaiul lor special. O specialistă de preparare a ceaiului din localitate, Lu Guoli, ne-a explicat:

„Ceaiul acrişor are efect antitermic şi ajută şi la digestie. Deşi e puţin acrişor la prima înghiţitură, rămâne un gust stăruitor dulce, ajutând la producerea salivei."

Pentru ceaiul acrişor trebuie folosite ca materie primă frunze proaspăt culese. Acestea se învelesc într-o frunză de palmier. Sunt puse apoi timp de 7 zile pe o suprafaţă plană în prelungirea cuptorului, loc pe care se poate şi dormi. După aceea se dezvelesc şi se pun la soare 2 zile, la uscat. Se freacă din când în când între palme. Se învelesc din nou 3 zile, apoi sunt din nou scoase la uscat. După această procedură complicată ceaiul este gata. În trecut ceaiul se pregătea astfel în familie. Dar acum el se mai face numai în ateliere specializate.

Deşi numărul celor care fac ceai s-a redus, acesta ocupă în continuare un important loc în viaţa populaţiei de'ang. La orice ocazie se fac cadouri de ceai. Mirele trebuie să ofere la nuntă familiei miresei ceai şi alte cadouri. Numai aşa poate să plece acasă cu mireasa. Consumul de ceai este extrem de ridicat la populaţia de'ang. De aceea, oamenii cultivă arbori de ceai în jurul casei.

Împreună cu miresma ceaiului, se împrăştie printre satele etniei şi sunetele tobei de apă. Aceasta este un instrument muzical specific populaţiei minoritare. Diferită de alte tobe, la cea de apă se găseşte o mică gaură prin care se toarnă apă înăuntru înainte de folosire pentru a întări rezonanţa. Un toboşar al etnie de'ang ne-a explicat:

„Denumirea de tobă de apă nu înseamnă că aceasta nu poate să producă sunete dacă nu se pune apă în ea. Turnatul apei în tobă are scopul să înfrumuseţeze sunetul produs."

Toba de apă este un important instrument muzical pentru membrii etniei de'ang. Fiecare ramură a acesteia are o tobă de apă proprie. Unele tobe au dimensiuni mai mari, altele mai mici.

La fiecare zi de sărbătoare sau la ceremoniile importante se bate această tobă. Însă odată cu trecerea timpului, tot mai puţini mai ştiu să facă tobe de apă. Li Lapu, un bătrân de 76 de ani, este unul dintre puţinii care mai ştiu să cânte la şi să confecţioneze tobe de apă. El ne-a spus cu mare regret că tinerii doresc să vadă lumea de afară. Puţini dintre ei mai vor să înveţe să confecţioneze aceste instrumente.

Arborii de ceai vor continua să acopere munţii din jur cu miresma lor plăcută. Dar sunetul tobei de apă nu se ştie cât timp se va răsuna prin locurile populate de etnia de'ang.

Dragi prieteni, în ediţia de astăzi a rubricii nostre consacrate minorităţilor naţionale din ţara noastră, v-am prezentat etnia de'ang, care îşi spune „descedenţii ceaiului". Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte o audiţie plăcută în continuare.