Această săptămână Galeria Naţională de Artă din Beijing găzduieşte câteva reprezentaţii ale renumitului teatru de umbre chinezesc.

Se zice că teatrul chinzesc de umbre şi păpuşi are o istorie care coboară în timp cu 2000 de ani, când concubina preferată a împăratului Wu a murit din cauza unei boli. După această întâmplare împăratul îi simţea lipsa atât de mult încât şi-a pierdut orice dorinţă de a mai fi conducator al statului său. Într-o zi, unul dintre miniştrii săi, văzând copiii cum se jucau cu păpuşi, a observat cum umbra acestora se proiecta atât de viu pe podea. Inspirat de această imagine, ministrului i-a venit o idee: a confecţionat o păpuşă din bumbac care să-i semene concubinei şi apoi a pictat-o. Când s-a întunecat, el l-a invitat pe împărat la un spectacol de teatru de păpuşi în care lumina venea din spatele unei cortine. Împăratul a fost foarte încântat. Această poveste, care este înregistrată în cărţile oficiale de istorie, se crede a sta la originea teatrului de umbre chinezesc.

Păpuşile erau la început confecţionate din hârtie, iar mai tarziu, din piele netabacită de măgar sau de bou. De aceea chinezii numesc teatrul de umbre " pi ying ", care literal tradus înseamnă umbre de figurine din piele. Teatrul de umbre era foarte popular în timpul dinastiilor Song si Tang din China.

Teatrul era legat de politică. În Beijing, de exemplu, în timpul împăratului Kangxi, această formă de artă populară era atât de mult apreciată încât la casa fiecărui prinţ existau câte 8 păpuşari bine plătiţi. Când conducerea manciuriană şi-a extins ocupaţia în diferite zone ale Chinei, aceasta a motivat că datorită barierelor de limbă nu poate aprecia felul local de spectacol şi atunci, din 1796 până în 1800, guvernul a interzis reprezentaţiile de teatru pentru a preveni împrăştierea unor mesaje care ar fi condus la răscularea ţăranilor la acea vreme. Tocmai în anul 1821 spectacolele de teatru au fost reluate.

Astăzi, teatrul de umbre este pe cale de dispariţie, ca şi alte forme tradiţionale de artă folclorică.

Ca trăsături specifice ale acestui tip de spectacol avem: muzica tărăgănată, rafinatele sculpturi tăiate în piele, culoarea lor ţipătoare şi spectacolul foarte vioi.

Poreclit şi afacerea celor 5, o trupă de teatru are în componenţă 5 oameni. Unul manuieşte păpuşile, unul cântă la corn, unul cântă la vioara banhu, unul are în grijă instrumentele de percuţie, iar un altul este solist vocal. Vocalistul îşi asumă rolurile tuturor celorlaţi, ceea ce este foarte greu. Şi asta nu e tot, cântăreţul trebuie să ştie să folosească alte peste 20 de feluri de instrumente muzicale, într-un singur spectacol. Aceste instrumente muzicale stravechi înfrumuseţează această artă populară străveche.

Scena pe care se joacă este formată dintr-un ecran de pânză albă pe care se proiectează figurinele plate ale păpuşilor. Păpuşile folosite sunt similare ca tehnică cu cele taiate în hârtie (un alt mestesug chinezesc), cu diferenţa că primele sunt alcătuite din mai multe părţi legate cu sfoară între ele, care permit o mânuire uşoară. Scena este simplă şi rudimentară. Însă spectacolul desavărşit este cel care atrage publicul. Operatorul mânuieşte 5 păpuşi în acelaşi timp, fiecare dintre ele având trei beţişoare prin care se mişcă păpuşa. Deci, 10 degete mânuiesc 15 beţişoare. Nu-i de mirare că operatorul a fost comaparat cu zeitatea budistă Kwan-in cu cele 1000 de mâini.

Pentru a depăşi limitele impuse de faptul că păpuşile pot fi văzute numai din profil, în teatrul de umbre se foloseşte exagerarea şi dramatizarea. Feţele şi costumele păpuşilor sunt vioaie si umoristice. Culorile vii şi sculptura elegantă a liniilor fac din aceste figurine adevărate opere de artă.

Se spune că teatrul de umbre din provincia Shanxi este cel mai tipic pentru acest gen de teatru. Iar vechea stradă din Shuyuanmen este locul ideal de unde a-ţi putea alege ca suveniruri aceste păpuşi. Cu figurile si posturile lor diferite, acestea ne dezvăluie o lume specială.

Prezentatorul si realizatorul acestei emisiuni va mulţumeşte pentru atenţie. La revedere.