Calendarul tradiţional chinezesc este, după cum se ştie, una din cele mai vechi forme de înregistrare cronologică cunoscute pe mapamond. Potrivit atestărilor istorice, acest calendar datează de acum 4644 ani! El este întemeiat în principal pe credinţa că luna, prin forţa sa de atracţie, exercită o mare influenţă asupra activităţii umane, aşa se explică de ce în popor se spune că este un calendar lunar. Specificul calendarului constă şi în divizarea anului în 24 de termene solare, între care, şi qingming, care cade de obicei pe 4, 5 sau 6 aprilie. Dar din punctul de vedere al multor chinezi, Qingming cade în fiecare an pe 4 aprilie.

"Cele 24 de termene solare" datează peste 2.000 de ani. Concret, cele două zile din cursul unui an când razele soarelui sunt perpendiculare pe ecuator, sunt numite chunfen (echinocţiul de primăvară) şi qiufen (echinocţiul de toamnă). Iar când este cea mai lungă zi, este xiazhi (solstiţiul de vară) şi la cea mai lungă noapte, dongzhi (solstiţiul de iarnă). Pe lângă aceste 4 principale termene solare, se adaugă 4 termene care arată schimbarea anotimpurilor: li chun, li xia, li qiu şi li dong, marcând respectiv începutul primăverii, verii, toamnei şi iernii. 5 termene solare marchează schimbarea temperaturii atmosferice: xiaoshu (căldură mică), dashu (arşiţă mare), chushu (dispariţia arşiţei), xiaohan (frig uşor) şi dahan (ger năprasnic). 7 termene solare reflectă tipurile de precipitaţii din cursul anului: yushui (începutul ploilor), guyu (precipitaţii abundente, care favorizează creşterea culturilor agricole), bailu (răcirea vremii şi apariţie de rouă), hanlu (rouă rece, posibil îngheţ), shuangjiang (căderea brumei), xiaoxue (zăpadă mică) şi daxue (zăpadă mare). Restul termenelor solare reflectă ciclul de viaţă al florei şi faunei, jingzhe (vieţuitoare în hibernare trezite de primele tunete), qingming (vreme senină şi creşterea plantelor), xiaoman (culturile încep să lege), manzhong (darea în pârg a semănăturilor). Ca rezultat al observaţiilor astronomice şi meteorologice ale strămoşilor chinezi, ele reflectă schimbările climatice, jucând un rol important în îndrumarea muncii agrcole.

Qingming, în traducere, înseamănă cerul limpede şi creşterea plantelor. Deoarece după qingming cresc precipitaţiile şi vine sezonul însămânţărilor. O vorbă bătrânească spune că "înainte de qingming să însămânţezi dovleacul şi după, soia", "nu întârzia plantarea arborilor, că qingming vine imediat." Deci acest termen solar are legătură foarte strânsă cu producţia agricolă.

Pe de altă parte, Qingming este o sărbătoare tradiţională a chinezilor. Aceasta a fost inclusă în lista patrimonial cultural nematerial al Chinei. De obicei, în zilele de sărbătoare chinezii se duc la morminte sau cimitire, pentru a–i omagia pe cei aflaţi pe lumea cealaltă. De aceea în unele regiuni Qingming este chiar denumită "Sărbătoarea Morţilor". Astfel în această perioadă pot fi văzute familii întregi care se duc la mormintele rudelor lor şi le îngrijesc, curăţă bruienile, aduc ofrande de hrană şi fructe. În zilele nooastre cinstirea memoriei celor dispăruţi este practicată nu numai de familii, dar şi de organizaţii obşteşti care în perioada sărbătorii Qingming organizează vizite la cimitirele eroilor şi martirilor, unde depun jerbe şi buchete de flori pentru a onora amintirea celor căzuţi pentru binele poporului..

Dar Qingming reprezintă nu numai durere. Întrucât după această zi se încălzeşte vremea şi reînverzesc plantele, chinezii mai numesc Qingming „Ziua Ierbii Verzi". Potrivit consemnărilor istorice, în preajma acestei zile, strămoşii noştri participau la manifestări bogate, precum excursii, plimbări la iarba verde, meciuri de jiuju şi lansarea zemeelor. Vreau să vă explic că ju este o minge din piele plină cu lână. „Jiuju" în traducere înseamănă „dă cu piciorul în minge". Acest joc a apărut în China cu peste 2200 de ani în urmă şi era larg răspândit în unele regiuni. Federaţia Internaţională de Fotbal a confirmat la începutul anului 2004 că jiuju este cel mai vehi joc de fotbal consemnat istoric.

Qingming este un termen solar şi în acelaşi timp numele unei sărbători cu totul aparte. Unii, profund îndureraţi, se duc la morminte pentru a cinsti memoria celor dragi, iar alţii, se distrează, fac excursii şi plimbări la iarbă verde.