Stimaţi ascultători, după cum ştiţi dvs., Sărbătoarea Primăverii este cea mai importantă sărbătoare tradiţională a naţiunii chineze. Deşi această sărbătoare care înseamnă Anul Nou după calendarul tradiţional chinezesc, va coincide anul acesta cu 18 februarie după calendarul gregorian, deci până atunci mai sunt aproape o săptămână, totuşi Beijingul, Shanghaiul şi alte metropole au luat la întrecere pentru a prezenta spectacole de teatru dedicate acestei sărbători. (Banda 1)

Ceea ce aţi ascultat este o înregistrare sonoră la spectacolul piesei „Mahua", prezentat în Sala de teatru Haidian din Beijing. Mahua este un fel de prăjitură răsucită prăjită, care cel mai bine să fie consumată pe cât e cald. Numai că piesa de teatru cu acelaşi nume nu are nici o legătură cu prăjitura, sugerând probabil că piesa este pentru spectatori ca o mâine caldă. Tematica ei este o povestire fictivă ce s-ar fi petrecut în anii 40 ai secolului trecut la Shanghai. În ea sunt sintetizate tof felul de elemente distractive la modă din societatea actuală. Regizorul Zhou Dayong ne mărturisea: (Banda 2)

„Rostul piesei este de a face haz, de a recurge pe cât e posibil la mijloace care produce ilaritate în sală. Sunt abordate subiecte de modă, teme distractive, care şi probleme de care se preocupă oamenii de rând. Acestea seamănă un bilanţ al evenimentelor petrecute în cursul anului, având o rezonanţă în sufletul publicul spectator."

Dintre spectacolele de teatru din această categorie se numără şi două piese care au ecouri călduroase. „Toată urbea împânzită de piramide" descrie, printr-o manieră fantastică, o povestire de iubire dintre un explorator şi o fată din Egiptul antic; „Fac curte fostei mele soţii", printr-un limbaj umoristic, cu detalii luate direct din viaţă şi o artă interpretativă plină de naturaleţe şi francheţe, narează o serie de trăiri sentimentale ale unui cuplu despărţit.

La Centrul de Artă Teatrală din Shanghai, mare metropolă din estul Chinei, au fost prezentate două spectacole: piesa „Pe iubita mea o cheamă Floricică" şi spectacolul adaptat după piesa de teatru a dramaturgului american James Sherman, „Romanţa în D". Primul istoriseşte cum un bărbat care încearcă să-şi caute pe Internet iubita, a întâmpinat o serie de întâmplări hazlii. Al doilea, tot o povestire de dragoste romantică este. Oamenii din două familii necunoscute la început au devenit vecini, apoi s-au cunoscut şi pe urmă au devenit prieteni de suflet. Aşa a luat naştere un episod romantic din viaţa lor. Tot la Shanghai sunt prezentate în aceste zile şi piesele de teatru „Iubirea merge mai departe", „În toiul iubirii", „Îndrăgostiţi" şi altele. Doar din aceste titluri se poate deduce tematica lor.

Piesele de teatru dedicate Anului Nou tradiţional datează doar de câţiva ani în China. În 2001, odată cu apariţia filmelor produse cu acelaşi scop, a început să se monteze piese de teatru de acest gen la Beijing, căruia i-au urmat şi alte centre urbane din ţara noastră. Spre deosebire de piese clasice semnate de renumiţi dramaturgi, piesele de teatru sunt create şi montate mai ales după gustul tinerilor spectatori şi au de regulă un conţinut preponderent comic, distractiv. Doamna Chen Nini, renumit dramaturg, opinează: (Banda 3)

„Încasarea constituie preocuparea prioritară a producătorilor. De vrei să realizezi o mare încasare, trebuie să ai în vedere gustul publicului spectator. Or piesele de teatru dedicate Anului Nou tradiţional îşi propun să atragă cu precădere pe scpectatori cuprinşi între 15 şi 30 de ani, deoarece aceştia sunt mai sensibili şi mai acceptabili la lucrurile nou născute, fiind reprezentanţi ai unei epoci."

Doamna Chen Nini a subliniat că în ultimii ani pe măsura creşterii constante a economiei chineze, s-a ridicat necontenit nivelul consumului cultural al chinezilor. S-a făcut simţită şi o evoluţie continuă a unei tendinţe a consumului multilateral al produselor culturale. În acest context s-a diversificat şi formele şi stilurile creaţiilor dramatice.

Piesele de teatru dedicate Anului Nou tradiţional ce au apărut la Beijing, Shanghai şi alte mari metropole tind să se răspândească în oraşele din alte regiuni ale ţării noastre unde sunt de asemenea bine primite. Spre exemplu, piesa de teatru „Mahua" amintită mai înainte este de fapt o piesă serial, jucată pentru prima dată în urmă cu trei ani. De atunci s-a lansat în fiecare an o nouă variantă, cu conţinut cu totul diferit. Piesa a câştigat deja o mulţime de spectatori fideli. Chen Chang, unul dintre aceştia, a opinat: (Banda 4)

„Acesta este un fel de ciclu benign care, consider eu, constituie o bază, o premiză formidabilă atât pentru Mahua cât şi pentru alte piese de teatru. Numai astfel spectatorii doresc de bună voie să intre în sală de teatru. Esenţial vorbind, o adevărată piaţă a teatrului este una în care să înflorească toate genurile de flori."

Chen Chang a subliniat totodată că piesele de teatru dedicate Anului Nou tradiţional din China este un lucru nou. Stagiunea lor coincide cu perioada Sărbătorii Primăverii, ceea ce este şi bine şi rău, căci are oarecum o nuanţă a consumului de sărbătoare, nu şi a celui din zilele obişnuite. Este imposibil să se formeze un repertoriu pentru tot cursul anului. Într-o altă ordine de idei, deşi această categorie de piese de teatru au ecouri tot mai călduroase de la un an la altul, totuşi noile creaţii cu adevărat remarcabile sunt destul de puţine. În multe cazuri se adoptă metoda de remontare. Dacă situaţia va continua aşa, va da naştere oboselii estetice, împiedicând în cele din urmă dezvoltarea pieselor de teatru dedicate Anului Nou tradiţional.