Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2007-02-19 17:24:04    
Satul Geerquga al populației luobu

cri-1

AmudongDragi prieteni, la microfon Lin. ( sunet 1)

Populația luobu ce locuiește în zona lacului Luobopo din deșertul Shahara din nord-vestul Chinei este o ramură a etniei uigure. Datorită râului Tarim ce trece prin zonă, aici s-au format mici lacuri și oaze. Trăind pe lângă ape, populația luobu se ocupă cu pescuitul, fiind pescarii deșertului. În ediția de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităților naționale din țara noastră vom vizita împreună satul numit Geerquga al neamului luobu din deșertul Shahara.

Geerquga se află în prefectura Weili din centrul Regiunii Autonome Xingjiang-uigure. Este o mică așezare populată de neamul luobu, având mai puțin de 100 de familii. Sidike Ailinizazi, un bătrân de 104 ani ne-a spus: ( sunet 2)

„Populația noastră, luobu trăiește de generații din pescuit. Tatăl meu era pescar. Eu am învățat de la el meseria pescuitului."

Dar în ultimii ani, din cauza fenomenului din ce în ce mai grav de deșertificare, cursul de apă Tarim a devenit tot sucurt și suprafața lacuirlor s-a redus considerabil. Unii dintre ei au renunțat la pescuit și au început să cultive pământul. Amudong este unul dintre aceștia. Dar încă mai păstrează stilul de viață al pescarilor. ( sunet 3) Ghid local.

„Nivelul apei a scăzut la jumătate și peștii sunt foarte mici. Peștii cresc mari dacă este multă apă. În unele lacuri nu mai este apă, nici vorbă de pești."

Începând din anul 2000 sătenii de aici au început să se ocupe și de turism, pe lângă îndeletnicile lor tradiționale, pescuitul și cultura pământului. Ei au amenajat o porțiune din sat drept zonă turistică, unde să expună obiectele tradiționale specifice populației luobu. Totodată și-au renovat locuințele tradiționale, ca să sporească atractivitatea turistică. ( sunet 5)

Oferta turistică a făcut cunoscută și arta folclorică a populației locale. Dansul Leului este un dans tradițional al oamenilor lor. Acest dans imită mișcările leilor și are o istorie de peste o mie de ani. Bătrânul Yasen Saipi de 88 de ani din acest sat este singurul care mai știe integral acest dans.

Pe Yasen Saipi l-am găsit în sala de repetiție a formației artistice de cântece și dansuri din prefectură. El ne-a vorbit despre legenda din care s-a inspirat dansul. ( sunet 6)

„ Erau doi împărați care au văzut în același timp un leu plimbându-se în deșertul Shahara. Unul dintre ei a creat acest Dans al Leului, pe care l-a arătat femeilor de la curtea lui. Acesta s-a transmis din generație în generație, păstrându-se până și în zilele noastre. Cât despre Dansul Leului al naționalității han, acesta a fost creat de celălalt împărat. Deci cei doi împărați au creat două dansuri ale leului, care au fost transmise din generație în generație."

Dansul leului.Ceea ce îl îngrijorează pe Yasen Saipi este faptul că dansul lor se află pe cale de dispariție. De aceea a început să-l învețe pe nepotul său când avea numai 4 ani. Copilul învață de cinci ani dansul leului și acum îl știe foarte bine. Și unii săteni au început să învețe cu împreună cu el acest dans pentru că tot mai mulți turiști manifestă un viu interes pentru Dansul Leului.

Sătenii și-au dat seama pe parcursul activitățiilor turistice de importanța culturii proprii. Totodată turismul le-a adus și beneficii. Odată cu îmbunătățirea nivelului de viață, bătrânul centenar din sat, Sidike Ailinizazi, vrea și el să vadă lumea din afară. El a spus: (sunet 7)

„De o sută de ani nu am fost în altă parte. Anul trecut am fost la Urumqi, apoi la Beijing. Am stat 12 zile la Beijing. Am vizitat Marele Zid, Palatul Imperial și Marea Sală a Poporului. Deci am văzut aproape toate locurile ce merită vizitate."

Odată cu îmbunătățirea vieții, oameni au devenit mai activi și mai bine dispuși. Sidike Ailinizazi, deși are peste 100 de ani, nu araUn batran centenar.tă mai mult de 60-70 de ani. E foarte sănătos.

Râul Tarim oferiă oazele de care depinde grupul luobu. Aici trăiesc de generații. Acum acest râu riscă sece. Dorința populației luobu este ca prin eforturile ce le fac, vatra lor din deșert să devină mai frumoasă.

Dragi prieteni, în ediția de astăzi a rubricii noastre consacrate minorităților naționale v-am vorbit despre satul Geerquga al populației luobu, ramură a etniei uigure. Realizatoarea și prezentatoarea Lin vă mulțumește pentru atenție și vă așteaptă la o nouă reauzire săptămâna viitoare.