Beijingul are aproape tot ce ai putea cere unui mare oraş şi mult mai multe despre care nu te-ai fi gândit niciodată să ceri, dar un lucru pe care se străduieşte să îl ofere este liniştea.

Dacă veţi căuta în China case cu numeroase curţi pline de graţie, vechi temple şi străduţe liniştite, unde poţi simţi istoria doar admirând zidurile clădirilor, atunci Pingyao este locul perfect pentru o astfel de călătorie de week-end.

Trenul care pleacă seara de la Beijing parcurge zone pitoreşti, cu formaţiuni de roci interesante şi cu exploatări miniere la tot pasul. Circa o treime din producţia de cărbune a chinei provine din provincia Shanxi. Munţi întregi de cărbune aşteaptă să fie încărcaţi în trenurile marfare, pentru a fi transportate în zonele industriale de prelucrare din estul şi nord-estul Chinei au către marile porturi, pentru export.

Dar Shanxi nu a fost mereu curtea din spate a provinciei Hebei. Numeroase oraşe de pe cuprinsul provinciei au servit drept capitală a ţării timp de mai multe sute de ani, iar zona este plină de obiective istorice vechi de 3.000 de ani.

Modernul Pingyao seamănă mult cu sutele de centre industriale din China, dar partea veche a fost un centru financiar prosper în timpul dinsatiei Ming (1368-1644 d.Hr). Există aici peste 3.000 de case cu curţi, din care câteva sute au fost transformate în hoteluri.

Hotelul Tian Yuan Kui este situat pe Nan Dajie, una dintre cela mai cunoscute străzi ale oraşului, atât pentru istoria sa, cât şi pentru vânători de antichităţi. Personalul ospitalier al hotelului vorbeşte bine engleza şi poate oferi sfaturi turiştilor care vin aici.

Unele ghiduri turistice avertizează că Pingyao a devenit o destinaţie principală a turiştilor chinezi, dar într-o zi de sâmbătă oraşul părea departe de a fi aglomerat. Jos, pe aleea care cobora de la hotelul nostru, am închiriat biciclete, pentru 25 de yuani pe zi. Un bilet de 120 de yuani, valabil 3 zile, îţi permite să intri în zona împrejmuită de un zid lung de 6 kilometri, unde se află nu mai puţin de 20 de obiective istorice foarte bine întreţinute. Puncte de interes sunt şi Templul Confuciasnit şi Templul Daoist de aici.

Nu am reuşit să vedem decât aproape jumătate din locurile situate în interiorul zidurilor de care vorbeam, şi asta pentru că unele sunt greu de găsit vorbitorilor de engleză, dar şi pentru că plimbarea pe bicicletă pe străzile mici din zonă ne-a oferit imagini cel puţin al fel de interesante.

Deşi oraşul este plasat pe lista Patrimoniului Mondial al UNESCO, el este un adevărat muzeu viu. Printre magazinele care vând suveniruri "foarte vechi", după cum se chinuia să ne convingă vânzătorii, se găsesc aici numeroşi vânzători ambulanţi, cei mai mulţi comercializând fructe, proaspete sau uscate.

La circa 7 kilometri de Pingyao, cele peste 1.500 de vechi sculpturi de la templul Shuanglin Temple merită o excursie de câteva ore. Trebuie să făţi atenţi când conveniţi preţul cu ricşarii de aici, pentru dacă nu aţi fixat preţul negociat, brusc veţi putea constata că preţul pentru un drum dus-întors devine preţul pentru o călătorie într-un singur sens…

Nu a fost prima dată când sistemul de plată a călătoriei dus-întors se schimbă brusc într-unul numai pentru dus, dar deja putem spune că am devenit deja imuni, prin experienţa din Beijing, la această lipsă de consecvenţă, ca să folosim un eufemism, din partea ricşarilor chinezi.

Deşi am sperat din toată inima ca recepţionerii de la hotelul unde am stat să ne poată ajuta să găsim bilete de întoarcere la Beijing, acestea se vânduseră în totalitate. După o călătorie cu un microbuz până al Taiyuan, o aşteptare de o oră şi o călătorie de 8 ore până la Beijing, farmecul oraşului Pingyao aproape s-a şters, totuşi promiţându-ne în sinea noastră că vom reveni totuşi altă dată în acest loc relativ interesant.