Scriitoarea Tie Ning a fost aleasă preşedinta Asociaţiei Scriitorilor Chinezi la jumătatea lunii trecute. Este cea mai tânără persoană care stă în fotoliul de preşedinte al asociaţiei, promiţând o epocă de înnoiri pentru literatura chineză modernă.

Cam rar ajung scriitorii chinezi în focarul de interes al publicului larg. Dar alegerea lui Tie Ning, în vârstă de 49 de ani, a creat emulaţie, ea fiind cea mai tânără persoană aleasă în această funcţie în cei 57 de ani de existenţă a Asociaţiei Scriitorilor. Predecesorii ei, Mao Dun şi Ba Jin, au preluat demnitatea la vârste mai înaintate (Ba Jin la 80 de ani). Preşedinţia asociaţiei a fost mai curând un titlu onorific pentru cei doi maeştri ai literaturii chineze contemporane.

Alegerea scriitoarei de 49 de ani a iniţiat imediat discuţii animate despre lumea literaturii chineze a zilelor noastre şi despre posibilele schimbări. Un scriitor din generaţia veteranilor socotea că alegerea unei lidere relativ tinere reprezintă un pas evident în direcţia transformării asociaţiei îmbătrânite într-una nouă. Un coleg al său de generaţie era de părere că pentru lungă vreme preşedinţia a fost mai curând un titlu simbolic acordat numelor mari ale literaturii. Aşteptările sunt pentru o împrospătare şi revitalizare, ca şi pentru mai mult realism în organizaţia scriitorilor.

Este posibil ca în era Internetului, când mai în fiecare zi apar nume şi titluri noi, Tie Ning să nu fie cea mai cunoscută scriitoare chineză a zilelor noastre. Dar mulţi critici consideră că se bucură de multă apreciere atât din partea specialiştilor, cât şi a publicului larg.

Primele sale romane, „Ah, Xiangxue" şi „Cămaşa roşie fără nasturi" au fost ecranizate, iar filmele, realizate în anii '80 ai secolului trecut, au fost premiate. Multe din romanele ei ulterioare au devenit seriale TV bine primite în ultimul deceniu, iar creaţiile sale au mulţi cititori în ţară şi peste hotare. În 2003 a fost înscrisă prin vot pe lista celor mai populari 10 scriitori chinezi din noul secol.

În ultimele două decenii a deţinut funcţia de preşedinte în Asociaţia Scriitorilor a Provinciei Hebei şi vicepreşedinte al asociaţiei naţionale pe care o conduce astăzi. Deşi a avut un program încărcat, a ştiut să-şi găsească timpul necesar ca să publice un şir destul de lung de creaţii personale.

S-a născut la Beijing (în 1957) într-o familie de artişti. A fost martoră pe când era copil la tumultul şi schimbările dramatice din societatea chineză. Şi-a găsit refugiul în lectură. A început să scrie povestiri încă din primii ani de liceu, iar cel dintâi volum, „Coasa zburătoare", îi vedea lumina tiparului în 1975.

Încurajată de reuşită, a continuat să scrie schiţe şi povestiri în timpul liber de după munca în satul de munte din provincia Hebei, unde locuia pe atunci. Scriitoarea afirma:

„Acei ani de muncă grea pe câmp şi de prietenie cu oamenii locului mi-au îngăduit să aprofundez lumea spirituală a poporului chinez."

În 1979 era cooptată editor la revista literară „Flori de munte" din provincia Guizhou. A revenit curând în Hebei, portretizând în scrierile sale mai cu seamă oameni de rând din lumea satelor, cu atenţie deosebită pentru viaţa dificilă a ţărăncilor. După 1988 a început să-şi expună reflecţiile asupra culturii chinezeşti tradiţionale. Întrebată de ce scrierile sale sunt întotdeauna legate de lumea satelor în vreme ce mulţi autori sunt preocupaţi numai de existenţele lor citadine, ea susţinea că în acest mediu poate reda mai uşor frumuseţea simţămintelor umane şi standardele morale înalte din inimile oamenilor, scrisul fiind pentru ea „o misiune".

Să-i urăm succes şi în noua ei misiune de lider al scriitorilor chinezi.

Realizatorul şi prezentatorul Emil Mirasova vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă aşteaptă săptămâna viitoare la aceeaşi rubrică.