Dragi prienetni, la microfon Lin. Astăzi transmitem cel de-al 4-lea reportaj în legătură cu minorităţile naţionale cu populaţii mici din ţara noastră.

În bazinul râului Dulong din provincia Yunnan, aflată în sud-vestul Chinei, locuieşte o etnie care are doar 5800 de suflete – numită dulong. Este una dintre minorităţile naţionale cu cel mai mic număr de reprezentanţi din ţara noastră. Membrii etniei sunt cei mai vechi locuitori de pe râul Dulong. Neavând o formă scrisă a limbii, sunt foarte puţine consemnări istorice despre această populaţie. Înainte de proclamarea Chinei Noi în 1949 această grupare etnică se afla încă în societatea primitivă. Au trecut de atunci 50 de ani. Care este situaţia actuală la această populaţie şi ce schimbări s-au înregistrat în această perioadă? În ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrată minorităţilor naţionale vom vizita împreună un sat al aceastei etnii.

( sunet 1)

Satul Xiaochala (????), populat de grupul dulong, se află la o altitudine de peste 1800 m. Era o zi cu ploaie. Pe drumul spre sat am întâlnit o fată din etnia dulong, cu vârsta de 18 ani. O chema Bai Yanjuan (???). Stă acum la Gongshan, reşedinţa unităţii teritoriale care găzduieşte etniile dulong şi nu.

( sunet 2)

„De câte ori mă întorc în vacanţă, trebuie să trec peste acest munte. Îmi ia cam o oră. Nu mă simt obosită. M-am obişnuit."

Deşi stă în oraş şi se îmbracă la fel cu fetele de acolo, îşi păstrează caracteristicile specifice etniei. Se poate lesne observa la ea perseverenţa şi rezistenţa în faţa dificultăţilor.

Bai Yanjuan tocmai a absolvit o şcoală de dans şi face parte dintr-o formaţie de cântece şi dansuri a naţionalităţilor din reşedinţa prefecturii autonome Gongshan.

După două ore de mers, când norii ne pluteau sub picioare, am zărit satul etniei dulong.

( sunet 4)

Familia lui Mu Guangming din acest sat ne-a primit cu mare căldură. Membrii ei s-au bucurat foarte mult de venirea noastră. În concepţia acestei etnii, cu cât primeşte mai mulţi musafiri, cu atât mai mult familia respectivă este apreciată drept una ospitalieră. Familia Mu Guangming are 4 membri, soţ şi soţie şi doi copii – o fată şi un băiat - şi duce o viaţă foarte simplă dar fericită.

Casa lor este construită din lemn, cu acoperiş de trestie. Deşi este foarte modest mobilată, are un televizor nou, singurul aparat electric din casă.

Despre acest televizor, stăpânul casei ne-a spus cu mare mândrie:

( sunet 5)

„Acesta poate recepţiona 20 de canale. L-am cumpărat acum două luni. Înainte nu ştiam ce înseamnă un program TV."

Mu Guangming ne-a mai povestit că pentru a putea folosi televizorul, a cumpărat din oraş un mic generator electric cu o capacitate de 1000 W, suficient pentru consumul unui televizor.

Televizorul a adus acestei familii multe bucurii. Cei mai fericiţi sunt copiii. Fiica lor, care învaţă la oraş împreună cu fratele ei mai mic, ne-a spus că-i place să se uite la televizor pentru că poate să înveţe multe lucruri noi pe care nu le poate învăţa de la şcoală, precum şi să afle noutăţile din lumea de afară.

Pe baza veniturilor realizate din vânzarea produselor muntelui, plus politica guvernului de reducere a impozitelor agricole, viaţa sătenilor a devenit în ultimii ani tot mai bună. În afară de familia lui Mu Guangming, mai sunt câteva familii care şi-au cumpărat televizoare.

Venitul anual al acestei familii este de circa 1000 de yuani, realizaţi în principal din vânzarea plantelor medicinale culese pe munte şi a porcilor şi păsărilor crescute pe lângă casă. Deşi nu sunt mulţi, aceşti bani satisfac necesităţile familiei. Datorită politicilor preferenţiale adoptate de guvern în învăţământul pentru minorităţile cu populaţii mici, precum dulong, părinţii nu numai că nu trebuie să plătească nimic la şcoală pentru cei doi copii, dar elevii primesc şi o sumă de bani ca bursă.

Însoţiţi de tânăra Bai Yangjuan, am vizitat o femeie tatuată pe faţă. Tatuajul este un obicei foarte ciudat al acestei etnii. Când ajungeau la vârsta de 12-13 ani, fetele trebuiau tatuate. Tatuajul se aplica pe faţă cu ace de bambus; se punea apoi funingine. După 3-5 zile locurile înţepate cu ace de bambus devin albastru închis, culoare ce nu se mai şterge. În momentul de faţă numai 50 şi ceva de femei ale etniei dulong mai au faţa tatuată. Tinerele nu se mai supun acestor practici.

Mu Wenxin este una dintre femeile cu tatuaj. Are deja peste 70 de ani. S-a bucurat foarte mult de venirea noastră. Ea ne-a povestit o istorie în legătură cu provenienţa acestei tradiţii la grupul dulong.

( sunet 7)

„Se spun că în timpuri străvechi, cei din Tibet veneau la noi să răpească fetele tinere şi frumoase să şi le facă roabe. Dacă fetele noastre se tatuau pe faţă cu tot felul de desene, nu le mai răpeau."

Este doar una dintre variantele care circulă despre această tradiţie. Mai există multe altele. Una dintre acestea susţine că dacă o femeie are faţa tatuată, sufletul ei se va transforma după moarte într-un fluture frumos care zboară spre paradis.

Dragi prieteni, în cadrul rubricii noastre de astăzi am transmis cel de-al 4-lea reportaj în legătură cu minorităţile naţionale cu populaţii mici din ţara noastră. V-am vorbit despre un sat al etniei dulong din provincia sudică a chinei, Yunnan. Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie.