Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2006-09-05 18:24:53    
Turnul Tobelor și Turnul Clopotelor din Beijing

cri-1
Turnul Tobelor și Turnul Clopotelor sunt situate în extremitatea de nord a axei centrale ce împarte în două orașul vechi Beijing.

Turnul Tobelor a fost construit în 1272, în timpul domniei lui Kubilai Han,. În acea vreme, acest turn era cunoscut drept Turnul Administrației (Qizhenglou). În 1420, sub conducerea lui împăratului Yongle din dinsatia Mi9ng, turnul a fost reconstruit la est de locul original, iar în anul 1800 , în periada domniei împăratului Qing din dinsatia Jiaqing, au fost realizat lucrări de renovare complexe.

În anul 1924, numele clădirii a fost schimbat în Turnul Rușinii, iar (Mingchilou). În prezent, partera superioară a turnului servește drept Sala de Cultură Populară a Districtului de Est.

Primul nivel al Turnului Tobelor este o terasă solidă pătrată de 4 metri înaălțime, 55,6 metri lungime și 30 metri lățime. Fața și spatele terasei au câte 3 deschideri arcuite, iar celelalte două laturi câte o deschidere. Strucura de lemn de deasupra terasei este impresionantă. În vremurile de demult, Turnul Tobelor era centrul care anunța ora exactă pentru întregul oraș și a era echipat cu clepsidre din bronz (ceasuri cu apă) și tobe care erau bătute pentru a marca orele.

Cele 4 clepsidre de bronz, care au funcționat odată în Turnul Tobelor, aveau reputația de a data din dinsatia Song. Între aceste 4 instrumente se afla un mare gong din bronz, care printr-o serie de piese mecanice era legat de ceasurile cu apă și anunța fiecare sfert de oră. Când a fost introdus sistemul cu serpentine din tămâie, care ardea timp de mai multe ore, clepsidrele nu au mai fost folosite.

În timpurile străvechi, nivelul superior al turnului adăpostea 24 de tobe, din care numai una a supraviețuit. Partea superioară este făcută din piele de bou și are un diametru de 1,5 metri.

În timpul dinastiei Qing, orele erau marcate încerpând cu 7:00 p.m., o procedură care a fost numităp popular "aranjarea ceasului". La această oră, tobele erau bătute de 13 ori. După ce ceasul era astfel "aranjat", fiecare interval de două ore era marcat cfu o singură bătaie de tobă. Civilii și oficialii militari își aranjau activitatea în timpul zilei în funcție de aceste semnale sonore. Când toba se auzea a treia oară, adică la ora 1 a.m., oficialii care participau la audiența de dimineață de la Curtea Imperială se trezeau, iar la a patra bătaie de tobă, adică la 3 am, se adunau în fața Porții Meridiene (Wumen). La cea de-a cincea bătaie, adică al 5 am, ei intrau în Palatul Imperial și îngenuncheau pe Marea Lespezilor înaintea Sălii Armoniei Supreme, pentru a aștepta sintrucțiuni de la împărat.

Foarte aproape de Turnul tobelor se află situate TurnulClopotelor, o construcție de 33 de metri înălțime cu ziduri gri și acoperiș verde. Pe fiecare față a bazei clădirii se află câte o deschidere și fiecare latură a Pavilionului Clopotelor, care se află pe platformă, are câte o poartă arcuită. Turnul Clopotelor a fost folosit prima dată în timpul împăratului Yongle din dinastia Ming. Noul Tur al Clopotelor a fost distrus de foc după o scurtă existență și abia la 1747 împăratul Qianlong a ordonat reconstruirea atractivei structuri de piatră durabile. Această construcție a fost atât de solidă încât singurele avarii suferite în timpul cutremurului de la Tangshan din 1976 au fost pierderea capului din paitră al unui animal, care decora acoperișul.

Turnul Clopotelor a fgăzduit inițial un mare clopot de fier. Dar pentru că sunetul nu era destul de puternic, acesta a fost înlocuit cu un clopot masiv din bronz gros de 10 inchi, aflat în stare perfectă și astăzi. Clopotul de fier a fost mutat în spatele Turnului Clopotelor, unde a rămas peste 500 de ani. În 1924, clopotul de bronz a putut fi auzit bătând la 7:00 p.m. de la peste 20 kilometri.

Legenda spune că un oficial numit Deng a încercat fără success timp de un an să toarne bronzul pentru a realiza clopotul. În ajunul ultimei încercări, fiica sa, temându-se că o nouă amânare l-ar face de rușine pe tatăl său, a decis să-și sacrifice viața și s-a aruncat în bronzul topit. Tatăl său, cuprins d epanică, nu a recuperate din flăcări decât un condur brodat de-al fiicei sale. Tatăl fetei a reușit în cele din urmă să realizeze clopotul, iar împăratul, mișcat de gestul fetei de a-și sacrifice viața, a numit-o Zeița Furnalului de Aur și a construit un templu în memoria sa, lângă topitorie.

După ce a fost instalat acest clopot, bătăile sale au putut fi auzite clar și puternic în întregul oraș. Totuși, în serile furtunoase, clopotul scotea un sunet grav, anunțându-I pe copii că e bines ă mearga la culcare, pentru că, după cum spune legenda, Zeița Furnalului de Aur își vrea condurul înapoi.

Cu aceasta, stimați ascultători, încheiem încă o ediie a Mozaicului chinezesc. Realizatorul Tudor Martalogu vă mulțumește pentru atenția acordată și vă dă o nouă întâlnire săptămâna viitoare.