Aici, Radio China Internaţional! În minutele următoare, ascultaţi rubrica (Semnal: Viaţa culturală ...)

Stimaţi ascultatori, de la începutul anului în curs, iubitorii chinezi de dramaturgie au posibilitatea de a admira multe opere dramatice, în diferite stiluri, prezentate în teatre mici din centrele urbane ale ţării noastre.

Prima piesă consacrată teatrului mic din China este Semnalul absolut, montat în noiembrie 1982 de Teatrul de Artă al Poporului din Beijing. Povestea se petrece în ultimul vagon al unei garnituri de tren care circulă pe timp de noapte. În zăngăniturile sacadate ale roţilor, paznicul, călătorul şi banditul, fiecare cu propriile taine de nemărturisit în suflet, făcându-şi datoria publică sau urmărind interesele personale, s-au angajat într-un conflict de sentimente şi într-un test de voinţă. Piesa s-a bucurat de un succes nemaipomenit, fiind jucată timp de nu mai puţin de 6 luni, în peste 100 de spectacole. De atunci, reprezentaţiile la teatrul mic au devenit din ce în ce mai frecvente, răspândindu-se de la marile metropole la orăşele mici.

Ce aţi ascultat este o înregistrare sonoră a piesei Bărbaţii şi femeile în vâltoarea iubirii, prezentată nu demult la teatrul mic al Teatrului de Artă a Poporului din Beijing.

O piesă creată de cunoscuta scriitoare Xu Kun, Bărbaţii şi femeile în vâltoarea iubirii abordează o povestire de dragoste din mediul urban. Eroul, un bărbat care a reuşit atât în carieră, cât şi în viaţă, a divorţat de soţia cu care a trăit împreună mai mulţi ani şi s-a recăsătorit cu o femeie tânără şi frumoasă. Însă noile contradicţii s-au iscat una după alta. Actuala soţie bănuieşte că soţul are încurcătură cu o altă femeie, cicălindu-l tot timpul fără să-i dea măcar o clipă de linişte. Chinuit de suferinţe, soţul se reîntoarce la familia sa anterioară, dar în faţa fostei sale soţii, a fiicei şi a actualei soţii, bărbatul se simte într-un impas fără de ieşire. Este o piesă pe temă contemporană. Problemele familiale reflectate sunt des întâlnite în oraşele chineze pe fondul unei viguroase dezvoltări economice.

Spectacolul prezentat la teatrul mic este în măsură să sintetizeze o comunicare la distanţă mică între actori şi spectatori, aşa încât sentimentul personajelor din piesă poate să aibă o mai puternică rezonanţă în sufletul spectatorului. Piesa Floarea din oglindă, luna din apă, adaptare după două poeme, este o operă cu caracter de experimentare şi căutare, montată sub regia dramaturgului avangardist chinez, Meng Jinghui. Lumina rece, podeaua din marmură albă şi întreaga recuzită înfăţişează un climat rece şi raţional al societăţii contemporane. Lipsind intrigile coerente, gesturile scenice şi exteriorizara stării sufleteşti actorilor după cum rosteau versurile, nimic nu pare proiectat dinainte, fapt care constituie o provocare pentru cutumele estetice tradiţionale ale publicului spectator. După coborârea cortinei, spectatorii care iubesc piesa continuă să mediteze asupra mesajului transmis, dar sunt destul de mulţi care mărturisesc că nu au înţeles mare lucru din spectacol. Iată ce a mărturisit însuşi Meng Jinghui, dramaturg căruia, după cum vi l-am prezentat într-o ediţie precedentă, îi place să facă ceva inedit:

„După părerea mea, în domeniul dramaturgiei, actualul şi tradiţionalul trebuie îmbinat. Totuşi, doresc mai mult să creez lucruri noi, moderne, care să aparţină epocii noastre, ca şi nouă înşine. Ele trebuie să conţină chintesenţa esteticii. Ce îmi doresc e să-mi continui cu curaj mersul înainte. Oricum lumea în care trăim se află într-o permanentă schimbare inovatoare."

Preocuparea pentru viaţa cotidiană reprezintă o trăsătură tradiţională a dramaturgiei chineze. Nici operele dramatice consacrate teatrului mic nu fac excepţie. Două piese – Soţiile ce rămân acasă şi Telefonul venit de peste Atlantic -- montate de Teatrul Shanghai - focalizează febra plecării tinerilor chinezi la studii în străinătate, fenomen ce a apărut la începutul anilor 90 ai secolului trecut. Deşi cu intrigi relativ simple, ele au avut ecouri puternice la Shanghai. Balconul verde, Anotimpurile şi Amintiri de vară, montate de teatrele din Guangdong, Wuhan şi respectiv Tianjin, au avut mari succes datorită tangenţei lor cu viaţa actuală a societăţii chineze.

Despre particularităţile pieselor consacrate teatrului mic apărute în ultima perioadă în China, domnul Gao Yi de la Institutul de Dramaturgie din China, a spus:

Pe lângă unele piese din repertoriul clasic chinez precum Furtuna şi Câmpie, au fost prezentate la teatrele mici din multe oraşe chineze, şi piesele din dramaturgia universală, ca de pildă Opera de trei parale de Bertolt Brecht, Revizorul de Nicolai Vasilievici Gogol, Casa păpuşilor de Henrik Ibsen, Mortul fără mormânt de Jean-Paul Sartre şi altele. Odată cu instituirea în 2005 de către Teatrul Naţional din China a teatrului mic numit „Avangarda Orientului", punerea pe scenă a unor piese de acest gen a atins punctul culminant.

Teatrul Naţional Chinez depune eforturi pentru a transforma Teatrul mic „Avangarda Orientului" într-o platformă care să înlesnească schimburile cu alte ţări în domeniul artei dramatice. Potrivit unui acord semnat cu departamentul specializat din SUA, anul viitor va fi montată aici piesa americană Eu am un vis, o adaptare după viaţa lui Martin Luther King. Va fi pentru prima oară când piesa va fi jucată într-o limbă străin şi în afara Americii. Promotorul acestui proiect, doamna Catherine McKiernan, a declarat reporterului nostru:

„Martin Luther King va fi prezentat pe scena din Beijing. Liderul populaţiei de culoare va fi interpretat de un actor chinez, iar cântecele din piesă vor fi interpretate de actori americani. Noi dorim să realizăm acest obiectiv de cooperare internaţională, deoarece Martin Luther King reprezintă o punte care leagă America de China, de lumea întreagă." Doamna Catherine McKiernan a mai spus că piesa de teatru mic constituie o formă artistică cu un pronunţat caracter novator. Ea va juca un rol din ce în mai important în viaţa culturală a Chinei.