Dragi prieteni, la microfon Lin. Comuna Tugumaiti din oraşul Atushi, Regiunea Autonomă Xinjinag-uigură din nord-vestul Chinei are o graniţă de peste 100 de km cu Kârgâzstan. Pentru apărarea acestei secţiuni a frontierei, activează în afară de poliţiştii de frontieră şi mulţi grăniceri voluntari de etnie kârgâză. În ediţia de astăzi a rubricii noastre consacrată minorităţilor naţionale vom vorbi despre unul dintre aceştia, pe numele său Wusiman.

Wusiman este un ţăran din satul Yidaliang din comuna Tugumaiti. În acest sat sunt 9 jandarmi voluntari. Wusiman este cel mai în vârstă. Principala lor activitate este coordonarea supravegherii graniţei alături de poliţia de frontieră, pentru a preveni trecerea frauduloasă a graniţei de către persoane.

„Familia mea a început să patruleze graniţa începând cu tatăl meu. Acum îl învăţ şi pe fiul meu această activitate."

Familia Wusiman a muncit la acest post mai mult de o jumătate de secol. Pe linia de graniţă din Tugumaiti sunt în total 22 de puncte de trecere a frontierei, de diferite mărimi, cu un relief foarte complicat. Există de mult tradiţia de apărare comună formată din armată şi civili.

Wusiman a început să patruleze graniţa alături de tatăl său la vârsta de 16 ani. Punctul de frontieră Butemunake, pe care îl apără, se află la o altitudine de aproape 5000 m. Chiar în timpul verii, temperatura de aici ar putea coborî până la 20 minus grade. În cei 26 de ani cât a lucrat, Wusiman a întâmpinat multe dificultăţi şi chiar şi-a pus viaţa în pericol.

Într-o zi, acum 19 ani, Wusiman, pe când patrula printre munţi împreună cu familia sa, a fost surprins de o ninsoare abundentă şi familia sa a fost blocată în munţi timp de 5 zile. Tocmai când erau disperaţi, au auzit zgomotul unui elicopter. Amintidu-şi de această întâmplare, soţia lui Wusiman ne-a spus cu mare emoţie:

„Nu mă aşteptam ca autorităţile locale să trimită un elicopter să ne ajute, ne-au paraşutat alimente şi furaje pentru animale, salvându-ne."

Întâmplarea nu l-a descurajat pe Wusiman în activitatea sa de jandarm voluntar, ci dimpotrivă, i-a întărit şi mai mult hotărârea de a munci şi mai bine în acest post.

Lunile iunie şi iulie sunt cele în care Wusiman este foarte ocupat, pentru că odată cu deschiderea păşunilor de vară, vin mulţi la Butemunake să-şi paşte vitele şi oile. Dintr-o neatenţie animalele ar putea trece graniţa. Pentru a preveni întâmplările neplăcute, Wusiman a depus mari eforturi pentru a-i face pe păstori să respecte legile şi să nu lase animalele să treacă graniţa.

Din cauza reliefului accidentat, punctul de frontieră Butemunake este preferat şi de traficanţii de persoane. Într-o zi din luna mai a anului trecut, pe când se pregătea să revină acasă, Wusiman a văzut nişte străini. Experienţa îl făcea să creadă că aceştia vor să treacă ilegal frontiera. Wusiman a plecat imediat şi a raportat poliţiei de frontieră. Aceşti suspecţi au fost reţinuţi în cele din urmă de poliţia de frontieră. În ultimii ani, Wusiman, împreună cu poliţiştii de frontieră, au reţinut şi arestat în total 35 de suspecţi pentru trecerea frauduloasă a graniţei.

Patrulând împreună cu poliţia de frontieră, Wusiman s-a împrietenit cu poliţiştii. În zilele de sărbătoare, Wusiman îi invită acasă pe poliţişti sau le aduce de acasă tot felul de măncăruri. Poliţiştii de frontieră îl respectă pe Wusiman ca pe un om în vârstă din familie. Poliţistul Ya Likun mărturiseşte: 

„De câteori avem dificultăţi, Wusiman ne ajută. Acţiunile lui ne impresionează deseori."

Ya Likun şi-a amintit că, în timpul unei patrule, a simţit deodată o puternică durere de abdomen şi a căzut de pe cal. Wusiman şi un alt jandarm voluntar l-au luat pe spate şi mergând o distanţă mare de tot de o zi întreagă, l-au adus la un spital. Ya Likun suferea de apendicită acută. Medicul care l-a primit a spus că dacă ar fi mai întârziat, ar fi fost în mare pericol. Ya Likun a spus cu emoţie că Wusiman i-a salvat viaţa.

În cei 26 de ani, Wusiman a parcurs aproape 100.000 km pe linia de graniţă. El a pus piciorul pe pământul îngheţat din podiş şi pe potecile abrupte pe care nici caii nu se încumetă să meargă.

Dragi prieteni, etnia kârgâză este considerată o etnie apărătoare a graniţei. Ei consideră muntele drept tată şi apa - mamă. Ei au profunde sentimente faţă de munţi şi ape. În podişul Pamir de azi activează mulţi jandarmi voluntari, ca Wusiman. Ei măsoară cu viaţa graniţa sfântă a ţării, precum şi devotamentul şi dragostea lor faţă de patrie şi satul natal. Stimaţi ascultători, ediţia de astăzi a rubricii consacrată minorităţilor naţionale a fost realizată şi prezentată de Lin, care vă mulţumeşte pentru atenţie.