La întîi iulie 2006 linia de tren Qinghai-Tibet, aflată la cea mai mare altitudine din lume, a fost dată oficial în folosinţă. Aceasta nu numai că va înlesni în mare măsură deplasarea populaţiei tibetane spre alte regiuni, ci totodată va aduce şi uriaşe oportunităţi de dezvoltare a economiei tibetane. Pentru localnici această linie ferată constituie o cale de aur în podişul tibetan.

Duojiewangzha este păstor tibetan din Naqu, localitate din nordul Tibetului. Construcţia liniei ferate Qinghai-Tibet a schimbat viaţa tuturor membrilor familiei lui. Familia lui Duojiewanzha, care creşte 40 de iaci şi peste 100 de oi, are 7 membri. Când au venit muncitorii pentru construcţia căii ferate, Duojiewangzha a început să le ofere acestora ţigări, băuturi, tăiţei instant şi alte gustări într-un cort instalat de el în apropierea şantierului. Toţi membrii familiei sale au fost integraţi în grupurile de protejare a căii ferate, câştigând mulţi bani pe această cale. În anul 2005 venitul familiei sale a depăşit pentru prima dată 10.000 de yuani. Duojiewangzha ne-a spus:

„Odată cu începerea circulaţiei pe calea ferată aş dori să vând la Germu piei de iac, oaie şi lână fină de capr㠖 produse ale satului nostru. Şi să aduc înapoi obiecte de uz curent pe care le pot vinde localnicilor noştri."

Construcţia căii ferate Qinghai-Tibet a făcut ca Duojiewangzha să se transforme din păstor în comerciant. Iar darea în folosinţă a liniei va aduce cu sine mari şi multe schimbări în viaţa tibetanilor. Suprafaţa regiunii Tibet reprezintă o optime din teritoriul ţării. Pentru o perioadă îndelungată transporturile din această regiune s-au bazat numai pe căile rutiere şi pe rutele aeriene. Acestea nu pot satisface necesităţile dezvoltării economiei nici din punctul de vedere al volumului de trafic, nici din cel al favorizării vieţii populaţiei. Condiţiile de transport în Tibet erau rămase în urmă, fapt care devenise un obstacol important pentru dezvoltarea rapidă a regiunii.

Specialiştii în domeniu au arătat că finalizarea acestei linii ferate va schimba în perioada următoare în mare măsură situaţia rămânerii în urmă din aceast domeniu, oferind totodată garanţii pentru dezvoltarea susţinută a economiei din Tibet şi promovând schimburile comerciale între regiunea aceasta şi lumea exterioară. Calea ferată va reduce simţitor costul pentru transportul mărfurilor care intră în şi ies din Tibet, va stimula dezvoltarea turismului în zonă şi va intensifica explorarea şi valorificarea resurselor minerale.

De exemplu, în sectorul turismului, darea în trafic a acestei căi ferate va înlesni accesul în Tibet al excursioniştilor. Liangyuan, care este director adjunct al unei agenţii de turism din China a relevat într-un interviu:

„A face turism în Tibet cu trenul are în prezent 3 avantaje. Primul, preţul unei excursii spre această zonă este mai ieftin cu circa 2.000 yuani de persoană decât cu avionul. În al doilea rând adaptarea la altitudinea înaltă şi la climatul podişului se face încetul cu încetul. Reacţia negativă din acest punct de vedere este mult mai mică decât cu avionul. Şi nu în ultimul rând se pot admira peisaje încântătoare de-a lungul liniei ferate de la Xining, capitala provinciei Qinghai, la Lhasa, reşedinţa Tibetului. Dar cu avionul spre Tibet turistul nu se poate bucura de aşa ceva."

Astăzi ne oprim aici. Continuăm pe aceeaşi temă data viitoare.

Linia ferată Qinghai-Tibet promovează dezvoltarea economică şi comercială din Tibet

Directorul adjunct al Direcţiei de Turism a Regiunii Tibet, Zhanuo a relevat că după 1 iulie 2006 numărul turiştilor veniţi în Tibet va creşte exploziv.

„De la 1 iulie circulă zilnic 4 perechi de trenuri. Fiecare poate transporta 1000 de persoane. Ceea ce înseamnă că în fiecare zi circa 4000 de oameni vor sosi în Tibet. Adăugându-i pe cei care vin pe calea aerului, cifra aceasta va fi de circa 5000."

Creşterea numărului turiştilor va aduce cu certitudine mai multe oportunităţi de dezvoltare în sectorul turismului şi în alte sectoare economice. Nu numai pentru chinezi, dar şi pentru străini. Negustorul nepalez Ratna Kumar Tuladhr şi-a deschis pe strada Baguo – cea mai cunoscută stradă din Lahsa – un magazin. Exisită multe magazine nepaleze în Tibet, dar cel mai mare şi mai renumit este al lui Ratna Kumar. El ne-a spus că a ţinut închis cam o lună pentru finisarea interiorului magazinului său, pentru care a alocat deja 150.000 de yuani, pregătindu-se pentru perioada de după darea în folosinţă a căii ferate Qinghai-Tibet.

„Deschiderea acestei linii ferate este un lucru foarte bun pentru Tibet, pentru China, dar şi pentru Napal. Mai multe mărfuri chinezeşti pot fi transportate pe această cale spre Lahsa. Important este că preţul de transport al mărfurilor până aici va fi mai redus decât înainte, când se făcea pe calea aerului şi pe şosele. Noi putem să transportăm mărfurile de la Qinghai, din China, în Nepal unde le vindem."

În prezent la Lhasa sunt mulţi negustori din ţările Asiei de sud care au aceleaşi gânduri ca şi confratele lor nepalez. Ba mai mult, mulţi comercianţi din interiorul Chinei vin unul după altul în „Oraşul Soarelui" pentru înfiinţarea unor filiale comerciale. Foarte probabil că în viitor Lahsa va deveni un punct de transbordare comercială deosebit de important pentru schimburile comerciale dintre China şi ţările din Asia de sud. Wang Daiyuan, director adjunct al unui institut de cercetare economică şi strategică a Regiunii Autonome Tibet releva:

„Darea în funcţiune a acestei linii a îmbunătăţit condiţiile de transport către Lhasa a unor cantităţi mari de mărfuri. Volumul exportului realizat de Tibet va creşte şi el considerabil. Linia aceasta ajută mult şi la dezvoltarea comerţului de graniţă şi va forma un coridor de transport pentru schimburile comerciale dintre China şi ţările din sudul Asiei."

Cu aceasta, stimaţi prieteni, am încheiat ediţia de astăzi a rubricii Meridian economic. Realizatoarea şi prezentatoarea Chen Luping vă mulţumeşte pentru atenţia acordată. Să ne auzim cu plăcere data viitoare.