Construcţia aşezărilor urbane în China antică reprezintă o importantă parte componentă a civilizaţiei chineze. Anchetarea începutului apariţiei aşezărilor urbane, cercetarea evoluţiei şi identificarea modelului de dezvoltare a acestora au constituit şi constituie o importantă sarcină a arheologilor chinezi.

O localitate reprezentativă pentru civilizaţia se poate numi un oraş sau nu. Aceasta este determinată de următorii 4 factori - dacă există locuinţe permanente ale populaţiei, amenajări de apărare, ateliere meşteşugăreşti şi târguri comerciale. În 2002, descoperirile arheologice ale unui vestigiu tribal din epoca primitivă din localitatea Lingjiatan, din provincia Anhui, partea de est a Chinei atestă că încă cu 5.500 de ani în urmă au apărut în China oraşe şi că această localitate acoperită acum de culturi agricole a fost în antichitate un oraş prosper. Pe o suprafaţă de 1.600.000 de mp, existau palate, temple şi alte construcţii-simbol, case de locuit rânduite, canale de apă în scop de apărare, ateliere meşteşugăreşti, târguri şi o piaţă, pe lângă o mare cantitate de obiecte de artizanat şi de uz casnic scoase la suprafaţă. Toate acestea arată nivelul şi amploarea la care au atins creşterea animalelor şi meşteşugăria. Înainte de descoperirile arheologice de la Lingjiatan, cel mai timpuriu oraş din China a fost format cu peste 4.000 de ani în urmă pe locul unde se află acum satul Dantu, din judeţul Wulian, oraşul Rizhao, provincia Shandong din estul Chinei.

Arheologii au descoperit că oraşul antic Liangjiatan era alcătuit din trei zone. Prima era formată din cartiere şi curţi de locuinţe, cu case care poartă semnele urbanizării şi proiectării minuţioase ale unui oraş. În această zonă au fost scoase la suprafaţă o mare cantitate de cioburi de ceramică. A doua zonă a fost o piaţă mare de circa 3.000 de mp cu cărămizi de ceramică roşie. Aici erau şi palatele şefilor de triburi, locuri pentru adunare, omagiere şi exerciţii militare. Arheologii sunt de părere că această zonă a fost centrul politic, administrativ, militar şi cultural al triburilor, totodată şi centrul oraşului antic. Ea reflectă nivelul înalt al civilizaţiei de atunci. A treia zonă a fost un mare cimitir. În centru se afla o terasă înaltă de un metru, pentru rugăciune. Obiectele funerare găsite aici sunt din jad, piatră şi ceramică.

Cu 2.000 de ani în urmă, în timpul dinastiilor Shang şi Zhou au avut loc activităţi de construcţie de mare amploare a aşezărilor urbane. Vestigiul Yin descoperit la începutul secolului trecut în localitatea Anyang, provincia Henan reprezintă vestigiile unei cetăţi urbane din ultima perioadă a dinastiei Shang. Pe raza acestui vestigiu se pot distinge clar zonele de palate, cele de locuinţe, meşteşugăreşti şi de înmormântare, precum şi cursuri de apă şi alte construcţii de apărare, ceea ce atestă că oraşul respectiv a atins un nivel de dezvoltare urbană destul de ridicat. Din săpăturile arheologice efectuate în 1983 în comuna Yanshishi, provincia Henan, au fost descoperite ruinele unei aşezări urbane timpurie din dinastia Shang. Pe o suprafaţă de 2 milioane mp s-au găsit fundaţiile unor mari palate. În 1999, arheologii chinezi au descoperit în oraşul Anyang, provincia Henan al 4-lea oraş din dinastia Shang – oraşul Henbei. Grupul de palate din acest oraş are 25 de fundaţii independente. Fundaţia cotată nr.1 are o lungime est-vest de circa 170 de m şi o lăţime sud-nord de 90 de m, acoperă o suprafaţă de circa 16.000 de mp. Fundaţia, gropile pentru stâlpi, scările şi coridoarele cu nişe s-au păstrat în condiţii destul de bune. Este un grup de fundaţii ale construcţiilor de cea mai mare amploare descoperită vreo dată în China.

În anul 221, î.e.n împăratul Qinshihuangdi a reunificat China, a împărţit teritoirul ţării în circa 40 de provincii şi peste 1000 de judeţe. Construcţia aşezărilor urbane a cunoscut o puternică dezvoltare. La ora actuală, un mare număr de oraşe chineze s-au dezvoltat pe baza reşedinţelor fostelor provincii şi judeţe şi şi-au păstrat denumirile de atunci.