Bun găsit, doamnelor şi domnilor şi Ni hao, vă spune de la Beijing, Nicolae Mircea Năstase.

În cvartalul de blocuri unde locuiesc, privesc în fiecare dimineaţă cu încântare, pe lângă spectacolul oferit de practicarea exerciţiilor fizice tradiţionale de către locatari, pe cel al plimbatului...câinilor, datorat aceloraşi vecini. Cum acest nou an chinezesc este consacrat tocmai simpaticului patruped, mă voi opri, în continuare asupra sa şi a „istoricului", adus la zi, a „raporturilor"sale cu cel căruia avea să-i devină cel mai bun prieten.

Înveşmântaţi în anotimpul rece în flaneluţe, bluziţe, salopeţele, pantalonaşi sau fustiţe, drăguţii câinişori-în general fiind de talie mică- sunt plimbaţi şi supravegheaţi cu multă atenţie de către stăpânii lor. Cu blăniţa pieptănată, în care „fetiţele" au prinse fundiţe şi pampoane, cu botoşei de cârpă în lăbuţe, „căţeluşii cu părul creţ"sunt îngrijiţi, mângâiaţi, sărutaţi, într-un cuvânt, adoraţi. Nu se mai poate imagina măcar ca aceştia „ să fure raţa din coteţ", ca în binecunoascuta noastră poezioară. Şi nici vorbă să li se dea drumul să alerge de capul lor prin marea curte a blocului, sau, Doamne fereşte, pe stradă. De altfel, în cele 10 luni de când mă aflu aici, n-am văzut nici măcar un „maidanez", toate acestea fiind elocvente pentru dragostea pe care chinezii o poartă celui mai bun prieten al omului.

Câinele n-a fost însă dintotdeauna, în China, ca şi în toată lumea, de altfel, „căţeluşul cu părul creţ" din poezioara copilăriei şi realitatea de astăzi. Înainte de a deveni animal de companie şi jucărie pentru copii, câinele se bucura de un serios prestigiu în China, fiind adorat ca divinitate şi considerat totem al unor triburi încă din epoca preistorică. Primele reprezentări ale patrupedului, în piatră, bronz, ceramică, jad sau picturi, ne vin în China de acum 7000 de ani şi ele pot fi admirate în marile muzee chineze.Potrivit specialiştilor, câinele a fost primul dintre cele 6 animale domesticite de chinezi. Iniţial, tovarăş preţios de vânătoare al omului, câinele a primit cu timpul tot mai multe „sarcini şi atribuţiuni", în general de pază, dar şi „calendaristice". Începând cu perioada „Primăverii şi a toamnei", anul 770 î.Ch., el este inclus între cele 12 simboluri animaliere ale zodiacului chinezesc, în care ocupă poziţia a 11-a, dar şi în măsurarea timpului unei zile, când patrupedului îi revine intervalul orar 19-21, considerat a fi optim pentru manifestarea vigilenţei sale.

Prieten de nădejde al omului, câinele era considerat un puternic protector al acestuia şi pe...lumea cealaltă şi în consecinţă îngropat împreună cu stăpânul. Aşa cum spuneam, preţiosul animal a fost chiar divinizat, ca zeu al vântului, fapt consemnat de celebra Yi Jing –Cartea Schimbărilor, scrisă acum 4000 de ani. Şi chiar în zilele noastre, grupul etnic She, din sud-estul Chinei, venerează câinii, considerându-i proprii lor... strămoşi. Potrivit unei legende, un câine, întruchipat într-un chipeş general, s-a căsătorit cu o prinţesă She, devenind astfel întemeietorul acestei etnii. De altfel, minoritatea She, din provincia Fujian, estul Chinei, în ajunul noului an chinezesc, aşează un tablou reprezentând un câine în mijlocul mesei, pe care membrii familiei, având câte un os în gură, o înconjoară, în patru labe, cîntând apoi şi cinstind imaginea animalului.

Simbol al norocului la vechii chinezi, câinele le aducea acestora bunăstarea în funcţie de... culoarea blănii, cei mai apreciaţi purtători de noroc şi fericire fiind consideraţi cei galbeni. Cu timpul, începând din sec.7, câinii devin şi animale de companie, jucând şi un important rol emoţional în viaţa stăpânilor, iar odată cu dinastia Qing, sec.17, curtea imperială introduce reguli severe de creştere a acestora, cele mai preţioase rase fiind rezervate în exclusivitate familiei împăratului.

În zilele noastre, posesia câinilor s-a „democratizat", iar dezvoltarea accelerată a Chinei şi sporirea bunăstării populaţiei, au dus la sporirea explozivă a numărului stăpânilor şi evident al îndrăgitelor animale. În Beijing sunt înregistraţi oficial 400 de mii de câini, dar cifra reală este apreciată la peste un milion, făcând să prolifereze cabinetele veterinare şi magazinele ce se ocupă de îngrijirea şi înfrumuseţarea preţioaselor patrupede. Contra unor sume cuprinse între 30-100 yuani, acestea sunt spălate, şamponate, şi frezate, în vreme ce un tuns obişnuit pentru o fiinţă cu...2 picioare costă de la 5 yuani în sus.Nimic nu este prea mult sau prea scump când e vorba să-ţi arăţi dragostea pentru cel mai vechi şi bun prieten. Şi anul acesta ce-i este consacrat, va consemna cu siguranţă, noi şi noi dovezi ale afecţiunii chinezilor faţă de cele peste 4 milioane de „căţeluşi cu părul creţ"estimaţi a se afla în China. Dar despre acestea, poate la vremea lor. Acum, Nicolae Mircea Năstase vă mulţumeşte pentru atenţie spunându-vă xie, xie şi zaijian, la revedere!