Bun găsit, doamnelor şi domnilor şi Chun Jie Kuai Le, Bucurii de Sărbătoarea Primăverii, vă urează de la Beijing, Nicolae Mircea Năstase.

M-a intrigat şi amuzat, totodată, întotdeauna, venirea Sărbătorii Primăverii în miez de iarnă. Cum acest an nou chinezesc a sosit chiar în ianuarie, mi-am amintit de o foarte veche melodie românească intitulată chiar aşa, „E primăvară în ianuarie". Dar nu numai această coincidenţă mi-a readus în memorie vechiul cântec, ci poate şi mai mult, vremea primăvăratecă de la Beijing, din aceste zile ale marii sărbători chinezeşti.

Soarele strălucitor, temperatura plăcută, bine peste 10 grade, vacanţa de cel puţin o săptămână, toate îi îmbie pe locuitorii Capitalei la plimbări pe străzile sau în parcurile unde forfota şi iureşul cotidan au încetat ca prin minune. S-au oprit şi lucrările din construcţii ce nu au contenit până acum nici duminica şi evident nici zi sau noapte, muncitorii migranţi de la ţară respectând cu sfinţenie „Hiu jia guo nian" adică plecarea acasă de Sărbătoarea Primăverii. Vecinii şi prietenii îşi fac în aceste zile scurte vizite sau „bainian" pentru a se felicita şi schimba impresii despre petrecerea Revelionului. Şi vă asigur că au ce-şi spune despre întâmpinarea „explozivă" a anului nou sau despre programul special de televiziune urmărit.

Subiectul, „exploziv" şi pentru presă n-a fost ratat de nici un ziar, de zile întregi, confraţii mei de breaslă întrecându-se în a întoarce pe toate feţele, implicaţiile suspendării din acest an nou, a interzicerii vânzării şi utilizării focurilor de artificii, ce dura de 12 ani. Indiferent ce-au presupus jurnaliştii, spectacolul la care am asistat la miezul nopţii, chiar şi în micul şi liniştitul de altfel, cartier muncitoresc unde locuiesc, a depăşit cu mult orice închipuire şi tot ce am văzut la noi. Un torent, un uragan de tunete şi lumini multicolore a copleşit pentru aproape o oră, la miezul nopţii cerul Beijingului, făcându-mă să mă gândesc, în lipsă de alt termen de comparaţie, la raidurile aeriene văzute în filmele de război. China superlativelor nu s-a dezminţit aşadar, nici în modul de întâmpinare a anului nou, chinezii, mi s-a spus, neputându-se bucura de mâncărurile şi băuturile de Revelion înainte de a-şi fi astâmpărat setea sau foamea dacă vreţi, de spectacol pirotehnic. Cunosc persoane care, locuind în centru, unde focurile de artificii sunt interzise, au închiriat special curţi sau grădini la periferia oraşului unde s-au dus cu întreaga familie pentru a-şi satisface această nevoie de zgomot şi lumină. Abia după aceea s-au aşezat la masa tradiţională, situată neapărat în faţa televizorului, pentru a mînca şi urmări cu o curiozitate mereu sporită, în pofida trecerii a 23 de ani de la prima ediţie, Gala Televiziunii Centrale Chineze, programul special de Guo Nian, cum este numită Sărbătoarea Primăverii. Să nu vă închipuiţi că acesta a fost şi singurul din noaptea de Revelion, de pe unicul canal de televiziune. Nici vorbă, CCTV, iniţialele în limba engleză prin care este cunoscută televiziunea naţională, are cam 16 canale, la care se adaugă încă 10 ale televiziunii Beijing şi majoritatea au avut propriul program de revelion. Însă Gala CCTV este de departe cel mai amplu şi fastuos spectacol de televiziune de Revelion, o adevărată instituţie, care nu se poate compara decât în mare sau mai degrabă în mic, cu Gala televizată din ziua de anul nou a Ministerului Culturii, a doua de importanţă naţională. Decoruri şi punere în scenă de un inegalabil fast...chinzesc, spectacol de sunet şi lumină ce rivalizează cu prestaţiile artiştilor de toate genurile, cîntece şi dansuri moderne şi tradiţionale ale principalelor etnii ale Chinei, costume de o frumuseţe inimaginabilă, sceciuri, jonglerii, acrobaţii, concursuri, operă clasică şi în stil Beijing, balet chinezesc dar şi european, nu cred să fi lipsit ceva din aceste spectacole pentru descrierea cărora vă mărturisesc că nu am destule cuvinte.

N-a fost singura ocazie, de altfel când am încercat aici acest sentiment. A doua zi, chiar în cea de anul nou, am plecat prin oraşul pe care-l credeam adormit şi epuizat de petrecere. Aveam să mă înşel din nou, văzând încă de la colţul străzii mele, magazinele deschise şi oamenii forfotind la cumpărături, încărcaţi cu frumoase cutii roşii, culoarea exclusivă a ambalajelor festive, mai ales de anul nou, pline mai ales cu fructe, cel mai popular cadou în aceste zile, dar nu numai. Erau acolo şi nelipsiţii vânzători ambulanţi, e adevărat mai puţin ca de obicei, iar în staţiile de autobuz, oamenii aşteptau cu mic cu mare maşinile, nerăbdători să meargă în vizite sau mai degrabă, aşa cum aveam să aflu urmându-i, la celebrele Miao Hui, târgurile sau bîlciurile tradiţionale de anul nou, organizate de obicei lângă marile temple. La cel numit Baiyun Guan, Templul taoist al Norului Alb, am ajuns şi eu, dar ce-am văzut acolo, în frumoasa şi însorita zi de primăvară de pe 29...ianuarie, cu altă ocazie. Acum Nicolae Mircea Năstase vă urează şi dumneavoastră să vă bucuraţi alături de prietenii chinezi de Guo Nian, spunându-vă Chun jie kuai le!