Naţionalitatea tibetană populează în principal regiunea autonomă Tibet, din partea sud-vestică a Chinei. Tibetologia reprezintă o ramură complexă ştiinţifică care studiază istoria, religia, cultura, economia, politica şi societatea naţionalităţii tibetane. Cercetările tibetologice joacă nu numai un important rol pentru protejarea şi continuarea culturii tradiţionale tibetane, dar ele furnizează totodată date ştiinţifice pentru modernizarea Tibetului.

Centrul de cercetare a tibetologiei din China este un institut ştiinţific de stat. Directorul Centrului, domnul Labapingcho ne-a spus că în ultimii ani, savanţii chinezi au asimilat şi aplicat cunoştinţele şi metodele ştiinţelor umanitare moderne privind etnia, omenirea, religiile şi sociologia, pentru a studia şi cerceta multilateral şi sistematic toate domeniile vieţii social-economice a naţionalităţii tibetane, obţinând rezultate notabile. El a spus: „In ultimii peste 50 de ani, în ţara noastră a fost creat un sistem relativ complet al tibetologiei, rezultatele cercetărilor acestei ştiinţe fiind foarte însemnate. Au crescut un număr de cercetări ştiinţfici tineri cu un nivel ridicat al pregătirilor teoretice şi ştiinţifice, devenint o forţă de osatură în cercetarea tibetologiei. Au fost create în întreaga ţară cîteva zeci de instituţii mari şi mici de cercetări, învăţământ sau editoriale în domeniul tibetologiei.

La ora actuală există circa 2000 de tibetologi de etniile tibetană, chineză, musulmană şi de alte etnii. Aceştia care au redactat şi editat de-a lungul anilor peste 3.000 de cărţi de specialitate şi peste 30.000 de lucrări ştiinţifice, care acoperă toate ramurile ştiinţei tibetologice."

Pe parcursul istoriei, naţionalitatea tibetană a creat o cultură tradiţională specifică. Munca de cercetare tibetologică joacă un important jol pentru protejarea şi continuarea culturii tradiţionale minunate tibetane. De exemplu, „Povestea regelui Găsal"- o creaţie folclorică a tibetanilor este epopea cea mai lungă din lume, care se circulă pe cale orală sub forma schecii în rândul populaţiei tibetane. Pentru a salva această epopee, guvernul chinez a organizat pe specialişti la cercetarea, redactarea şi editarea ei. Până în momentul de faţă această lucrare a fost înregistrată în peste 3.000 de casete-audio, au fost editate cărţi în limba tibetană.

Specialistul tibetolog domnul Ciwangjunmei este preşedintele Academiei de Ştiinţe Sociale a Regiunii Autonome Tibet. El a explicat că concomitent cu moştenirea şi dezvoltarea culturii tradiţioanale tibetane, munca de cercetare a tibetologiei, îmbinând cu realităţile dezvoltării regiunii Tibet, a furnizat şi date ştiinţifice menite să sprijine dezvoltarea social-economică a regiunii. El a spus: „În conformitate cu nevoile de dezvoltare social-economică a regiunii, în cadrul academiei s-au deschis Institutul de cercetări privind economia rurală şi Institutul de cercetări privind strategiile economice. Rezultatele cercetărilor privind modernizarea Tibetului, populaţia circulară din oraşul Lhasa, construcţia orăşelor din Tibet, construcţia ecologică au furnizat informaţii ştiinţifice pentru autorităţile locale în luarea deciziilor."

Pentru micşorarea decalajelor între regiunile urbane şi cele rurale, Academia de Ştiinţe Sociale din Tibet a prezentat în urma cercetării propunerea privind dezvoltarea oraşelor mici, propunere acceptată de autorităţile regiunii. La ora actuală, au fost construite un mare număr de oraşe mici în diferite localităţi ale Tibetului.

La ora actuală, cercurile de tibetologie chineze au stabilit relaţii de cooperare cu colegi de breaslă din peste 10 ţări şi regiuni şi participă activ la activităţile de schimburi şi simpozioane ştiinţfiice internaţionale.

Realizator: Luo Dongquan