Printre miile şi miile de oraşe mici din China, este greu de găsit unul cu structura arhitectonică şi aspectul din vremea dinastiilor Ming şi Qing, de după secolul al 14-lea, atât de bine păstrate precum Pingyao. Este şi motivul pentru care el a fost inclus pe „Lista Patrimoniului Mondial". În ediţia de astăzi, vă propunem să facem împreună o călătorie în acest orăşel.

Pingyao se află în provincia Shanxi din centrul Chinei. Principalele construcţii şi structura oraşului, aşa cum le vedem astăzi, au fost realizate cu peste 600 de ani în urmă. Zidul oraşului, străzile, locuinţele, magazinele şi templele s-au păstrat bine, aşezarea constituind un adevărat muzeu de istorie al arhitecturii din timpul dinastiilor Ming (1368-1644) şi Qing (1644-1911). Un zid străvechi lung de peste 6.000 m şi înalt de circa 12 m desparte oraşul vechi de cel nou.

Ghidul nostru, domnişoara Liang Yuru, ne-a informat că privind panorama oraşului, se poate observa că Pingyao seamănă ca formă cu o broastă ţestoasă, simbol al longevităţii în China: -banda 1 -

„Poarta de sud are forma unui cap de broască ţestoasă. În faţa ei sunt două puţuri reprezentând cei doi ochi. Poarta de nord întruchipează coada acesteia. La estul şi vestul orăşelului sunt 4 cetăţi ce se întind spre exterior ca nişte picioare de broască ţestoasă".

Oraşul este străbătut pe axa sud-nord de străzi mari şi străduţe paralele. Amenajările infrastructurale ale cetăţii sunt solid realizate, având funcţii diferite.

Locuinţele populaţiei sunt fără excepţie curţi pătrate din cărămizi şi ţigle de culoare gri. Construcţiile din dreapta şi din stânga sunt simetrice faţă de o axa centrală. Fiecare curte este înconjurată de un zid înalt de 7-8 metri. O trăsătură caracteristică a locuinţelor o constituie forma de grotă tipică pentru regiunile nord-vestice ale Chinei. Sculpturi migăloase în lemn şi cărămidă, alături de decupajele florale de hârtie din geamuri, conferă caselor un caracter autohton pronunţat. Cele peste 4.000 de locuinţe existente au fost ridicate, în marea lor majoritate, în perioada dinastiilor Ming şi Qing. Circa 400 s-au păstrat în condiţii excelente.

Văzând aceste construcţii vechi, putem să ne dăm seama cât de presper a fost Pingyao, i-a spus turista Li Yu reporterului nostru:

„Aceste construcţii şi-au păstrat carcateristicile din timpurile străvechi. Mă gândesc că Pingyao a fost foarte prosper. Plimbându-te prin oraş, ai putea crede că te-ai întors în trecutul îndepărtat."

Referitor la stăpânii curţilor mari din Pingyao, nu putem să nu-i amintim pe negustorii din Shanxi, care au înfiinţat prima instituţie bancară din China, care poartă numele Rishengchang. În secolul al 18-lea, comerţul a cunoscut o puternică înflorire. A fost o mare problemă cu transportul monedelor din metal. Negustorii din Shanxi au inventat atunci o formă nouă de tranzacţii cu bani, şi anume, emiterea unor hârtii de valoare. Astfel, în 1824, a luat naştere prima instituţie bancară, Rishengchang. Oricine depunea banii aici, cu aceste hârtii putea scoate monede de la oricare filială a acestei bănci din ţară. Alături de „Rishengchang" s-au deschis ulterior şi 22 de burse, care au făcut ca Pingyao să devină centrul financiar al Chinei în vremea respectivă.

Astăzi, în centrul comercial din Pingyao mai există încă vechiul sediu al băncii Rishengchang. Este doar o curte lungă de 65 m şi lată de 20, apărată de un zid înalt şi are o singură intrare. Deşi în ochii noştri, ea nu se poate compara cu zgârie-norii instituţiilor bancare de astăzi, putem găsi aici umbra băncilor moderne şi totodată înţelepciunea poporului chinez. Profesorul Hamasita Takesi din Universitatea Tokio, şi-a exprimat un mare interes faţă de Rishengchang:

„In arhiva Institutului de cercetare a culturii din Asia Orientală al universităţii noastre, sunt multe registre privind băncile din Shanxi. În urma studiilor am observat că unele servicii ale băncilor din Shanxi s-au extins nu numai pe teritoriul Chinei, dar şi în alte ţări, sau, altfel spus, s-au integrat în Asia, şi în special în reţeaua de bancă din Asia de sud-est."

Când a inclus Pingyao pe „Lista Patrimoniului Mondial", UNESCO a apreciat: "Străvechiul oraş Pingyao este un exemplu remarcabil al oraşelor chineze din perioada Ming şi Qing. El şi-a păstrat toate particularităţile originale. În cursul dezvoltării Chinei a desfăşurat în faţa lumii un întreg tablou ieşit din comun al evoluţiei culturale, sociale, economice şi religioase".

Cu aceasta am încheiat ediţia de astăzi a rubirii „Turism în China".