Conform calendarului tradiţional chinezesc, la fiecare 15 august (anul acesta cade pe 18 septembrie), se marchează Sărbătoarea Lunii, sărbătoare tradiţională a poporului chinez. Ea se mai numeşte şi Sărbătoarea de la Mijlocul Toamnei. În seara acestei zile, Luna este plină şi se consideră că are forma rotundă perfectă în comparaţie cu clelelate zile ale anului. Farmecul astrului nopţii a rămas un izvor nesecat de inspiraţie pentru creaţiile poeţilor şi pictorilor.

Iată câteva versuri celbre ale poeţilor chinezi din antichitate:

„Când apare luna plină?

Ridic paharul, întreb cerul."

„Îmi ridic capul spre Lună,

Îmi aplec capul şi mi-e dor de acasă."

„Omul are necazuri, bucurii, despărţiri şi reuniri,

Luna are momente posomorâte, limpezi, pline sau parţial pline."

„Luna strălucitoare se ridică pe mare,

Alăturându-se gândurilor iubiţilor despărţiţi."

Există multe poveşti şi basme în legătură cu această sărbătoare. Povestea Zeiţei Chang E, care a zburat spre Lună este cunoscută de orice om din ţara noastră. Se zice că pe lună trăiesc zeiţa Chang E şi băiatul Wu Gang. Sunt munţi şi flori ale arborelui de cuişoare.

Oricum, Sărbătoarea Lunii are legătură cu credinţele oamenilor din vechime despre Lună. Ei aveau obiceiul de a admira frumuseţea acestui astru. În dinastia Zhou (anii 1122-770 î.Hr.), în fiecare seară de 15 august, după calendarul tradiţional, se organizau ceremonii de rugăciune dedicate lunii, cu ofrande care constau din prăjitura sau plăcinta Lunii, pepeni, mere, prune, struguri şi alte fructe.

în timpul dinastiilor Tang (anii 618-907) şi Sung (anii 960-1280), obiceiul de a admira Luna în seara zilei de 15 august era practicat atât la curtea imperială, cât şi în familiile oamenilor de rând. Oamenii, cu mic cu mare, urcau pe înălţimi, pe terase sau se adunau în curţi pentru a admira luna în timpul nopţii, gustând plăcinte, fructe şi diverse produse culinare.

„La 15 august Luna este plină,

Plăcinta Lunii este rotundă şi gustoasă."

Aceste versuri descriu obiceiul chinezilor de a gusta prăjitura amintită la această sărbătoare. În antichitate, plăcinta era considerată o ofrandă adusă Lunii. Ulterior, admirarea astrului şi degustarea acestei delicatese s-au combinat ca simboluri ale întregirii familiei.

Înainte vreme plăcintele lunii se pregăteau în casă. Ulterior, au apărut ateliere specializate în prepararea acestora. Tehnica de preparare este tot mai complexă. Umpluturile devin tot mai variate şi mai delicioase, iar forma şi aspectul exterior tot mai atrăgătoase. Pe plăcinte sunt imprimate desene şi cuvinte.

Umplutura se face din susan, arahide, alune, curmale, nuci, din seminţe de floarea-soarelui, ori din seminţe de lotus, ouă, sau numai gălbenuş. Există şi cu umpluturi din fructe uscate, carne, şuncă etc.

Pentru că plăcintele Lunii exprimă şi dorul oamenilor pentru meleagurile natale, pentru cei dragi şi prietenii intimi, ele sunt frecvent oferite drept cadou rudelor şi prietenilor.

Stimaţi prieteni, în seara zilei de 15 august după calendarul tradiţional chinezesc (pentru anul acesta pe 18 septembrie după calendarul internaţional), vă invităm la un pahar de vin roşu şi o plăcintă a Lunii, să admirăm împreună farmecul Lunii şi să schimbăm urări de multă sănătate şi fericire, pentru ca prietenia dintre noi să fie trainică şi frumoasă ca razele argintii ale lunii pline.

Luo Dongquan