Palatul Yonghegong, din partea nord-estică a oraşului Beijing, ocupă o suprafaţă de aproape 6,5 milioane de metri pătraţi, fiind cea mai mare şi cel mai bine conservată mănăstire lamaistă galbenă din capitala Chinei. Clădirile impunătoare cu zidurile vopsite în roşu şi acoperişuri din ţigle smălţuite galbene oferă acestei mănăstiri un mediu solemn.

Împăratul Kangxi, al doilea împărat din dinastia Qing, a dat în 1694 prouncă să se construiască aici un palat ca reşedinţa pentru al 4-lea fiu al lui, Yin Zhen. În 1732, acesta a preluat tronul. În calitate de nou împărat, el s-a mutat cu întreaga familie în curtea imperială. În 1725, jumătatea palatului fostului prinţ a fost transformată jumătate în reşedinţa temporară a suveranului, iar cealaltă jumătate a fost oferită lui Zhangjia Hutuktu Lama, ca loc pentru propovăduirea budismului lamaist galben. Mai târziu, reşedinţa temporară a fost mistuită de un incendiu şi a rămas doar mănăstirea.

Împăratul Yongzheng a murit în 1735. Fiul lui, Hong Li, i-a urmat la conducerea ţării. El a poruncit să se înlocuiască acoperişurile smălţuite verzi ale tuturor sălilor principale cu ţigle smălţuite galbene, aşa cum a fost în Palatul Imperial. Coşciugul lui Yongzheng, după ce a fost aşezat timp de un an în sala Yongyou, a fost îngropat în mormântul Tailing. Palatul Yonghe a rămas însă locul de comemorare a fostului împărat. În 1744, conform propunerii mamei, împăratul Hong Li a transformat Palatul Yonghe într-o mănăstire lamaistă. Mănăstirea a fost renovată potrivit unui plan original şi au fost trimişi 500 de călugări lamaişti din Mongolia pentru a locui permanent aici.

După revoluţia burghezo-democratică, în 1915, Palatul Yonghegong a început să fie deschis publicului. Fără a fi întreţinut corespunzător, palatul a ajuns în paragină în următoarele decenii şi mulţi călugări budişti lamaişti au fost nevoiţi să facă mici afaceri pentru a supravieţui. După eliberarea Beijingului, în 1949, guvernul popular a dublat fodnurile speciale pentru renovarea palatului, asigurând în acelaşi timp călugărilor condiţii de viaţă decente. În 1979, Palatul Yonghegong a fost renovat încă o dată, recăpătându-şi splendoarea de altădată. Au fost reluate şi activităţile religioase întrerupte timp de mai mulţi ani.

Palatul Yonghegong este compus din 5 săli principale şi mai multe anexe. În el se găsesc numeroase scripturi budiste, relicve religioase, precum şi cărţi de medicină, matematică, astronomie, geografie. Aici a funcţionat un adevărat centru de studiere a ştiinţelor naturale.

În ultimii ani, odată cu dezvoltarea turismului, Palatul Yonghegong a devenit un important obiectiv turistic din Beijing, având o atracţie deosebită pentru credincioşii budişti din Japonia şi Asia de Sud-Est. În timpul pelerinajului aici, mulţi din ei au făcut donaţii acestui templu. Cu aceste fonduri din donaţii a fost posibilă, de altfel, şi renovarea palatului de câteva ori, în anii 80.