Pe Podişul misterios Qinhai-Tibet, există un grup de construcţii de palat de mare amploare şi situată pe cea mai înaltă altitudine din lume. Este vorba de Palatul Potala, o construcţie impunătoare în stilul budismului tibetan.

Palatul Potala a fost construit în secolul 7 de regele Tibetului Songzan Ganbu, pentru a o întâmpina pe prinţesa Wencheng din dinastia Tang. Situat pe versantul muntelui Roşu din Lhasa, la o altitudine de 3.700 de metri, palatul are o suprafaţă de 360.000 de mp, fiind alcătuit din Palatul roşu şi Palatul alb.

In partea centrală a palatului de pe punctul cel mai înalt al muntelui Roşu se găseşte sala budistă în formă de peşteră, unde sunt expuse statuile lui Songzan Ganbu, a prinţesei Wencheng, a prinţesei nepaleze Chi Zun şi a lui Ludongzan, un ministru al lui Songzan Ganbu. Ele sunt obiecte de artă din secolul 7.

Palatul Potala este o construcţie de budism tibetan, care păstrează totodată unele trăsături caracteristice ale construcţiilor naţionalităţii han, El constituie amprenta înrudirii naţionalităţilor tibetană şi chineză cu 1.300 de ani în urmă, mărturie a unităţii între cele două etnii. Povestea frumoasă datând cu 1300 de ani în urmă circulă încă în zilele noastre în rândul celor două naţionalităţi.

În secolul 7, Tibetul se afla în timpul dominaţiei regelui Songzan Ganbu din regatul Tufan. Pentru a stabili relaţii de prietenie cu dinastia Tang şi a introduce tehnica şi cultura avansată, Songzan Ganbu a decis să ceară în căsătorie prinţesei Wencheng, din dinastia Tang. Ministrul Ludongzan, care a adus cu el cadouri, a sosit la Changan, astăzi oraşul Xian, capitala dinastiei Tang. La Changan a aflat că alte câteva ţări vecine ale dinastiei Tang au trimis de asemenea soli pentru a o peţi pe prinţesa Wencheng. Impăratul dinastiei Tang Taizong a decis să-i spună unui examen de inteligenţă pe trimişii diferitelor ţări, pentru a-l alege pe viitorul ginere. El le-a pus 3 întrebări, iar cel care putea răspunde corect la toate cele trei urma să obţină dreptul de a o peţi pe prinţesă.

Prima întrebare: „În curte este o bucătă de lemn cu aceeaşi grosime la ambele capete. Care este rădăcina şi care este partea de sus ale lemnului?" Ludongzan, cu înţelepciunea sa, a pus trunchiul de lemn în apă. Deoarece partea cu rădăcina lemnului avea o desnistate mai mare, s-a scufundat puţin în apă. Celălalt capăt a plutit. Astfel el a răspuns corect care este rădăcina şi care este tulpina lemnului.

Pentru a doua întrebare, împăratul a scos o bucată de jad, cu un orificiu mic,

întreaga bucată de jad fiind străbătută de un labirint în formă de jad. Cine putea să introducă o aţă în acest labirint astfel incât să strabată de la un capăt la altul bucata de jad era declarat câştigător. Toţi trimişii au luat câte o bucată de aţă şi au încercat să o introducă în gaura respectivă. Numai Ludongzan a pus pe una din găuri puţină miere şi a legat aţa pe o furnică pe care a aşezat-o la cealaltă gaură. Furnica a început să intre în orificu căutând mierea, trăgând aţa până la capătul celălalt al labirintului.

A treia întrebare: 100 de iepe şi 100 de mânji au fost puşi împreună într-un grajd. Cine poate identifica care iapă este mama fiecărui mânz urma să fie declarat învingător. Solii s-au gândit la toate metodele. Unii după culoarea cailor, alţii după asemănarea între iapă şi mânz, dar în zadar. Ludongzan a despărţit mai întâî iapele de mânji. După o noapte, a permis una după alta iepelor să intre în grajfdul unde erau mânjii. Când mânzul îşi vedea mama, imediat se ducea la ea pentru a fi alăptat. Astfel fiecare iapă şi-a găsit mânzul.

Ludongzan a răspuns corect la toate cele 3 întrebări. Astfel, împăratul i-a pus o întrebare suplimentară. El a trebuit să recunoască cine este prinţesa Wenchen dintre cele 500 de curtezane cu feţele acoperite de voal. Ludongzan ştia că prinţesa Wenchen are obiceiul de a păstra în buzunar o mirodenie aparte, pentru că îi plăcea mirosul acela. Astfel, Ludongzan a luat câteva albine şi a trecut pe lângă cele 500 de curtezane. Când a ajuns în faţa prinţesei Wenchen, albinele s-au îndreptat către ea. Astfel, el a recunoscut-o imediat pe prinţesă.

Împăratului îi plăcea deosebit trimisul Tibetului pentru că era aşa de înţelept, fiind convins că regele care are un asemenea demnitar înţelept este şi mai înţelept. Astfel el a încuviinţat să o mărite pe fiica sa, Wenchen, cu regele tibetan Sonzan Ganbu.

De mare bucurie, regele Songzan Ganbu a dat ordinul să se contruiască un mare palat cu 999 de camere, pentru a o întâmpina pe prinţesa Wenchen. Astfel, a construit la Lhasa palatul Podala. Povestea în care Sonzan Ganbu l-a trimis pe Ludongzan în peţit la prinţesa Wenchen a fost prezentată în mod expresiv pe frescele palatului.