În limba engleză cuvântul "China" numeşte atât statul nostru, cât şi porţelanul.

Săpăturile arheologice arată că porţelanul contemporan a luat naştere din porţelanul gri, ce reprezinta un produs în perioada de trecere de la ceramica comună la porţelan. Acest produs avea atât trăsături ale porţelanului, cât şi ale ceramicii. Primele vase de porţelan gri au fost descoperite în vestigiile Culturii Muntelui Dragonului din provincia Zhejiang din partea de SE a Chinei şi au o vechime de 4.200 de ani.

Dar porţelanul adevărat a apărut în perioada dinastiei Han de Est (anii 23-220 e.n.), în provincia Zhejiang. După aceea, tehnica de fabricare a porţelanului s-a răspândit din partea sudică în cea nordică şi a căpătat o dezvoltare puternică, caracterizată prin apariţia porţelanului alb.

Porţelanul alb s-a dezvoltat pornind de la cel gri, deosebirea constînd în conţinutul diferit de fier. Evoluţia porţelanului a fost de la cel într-o singură culoare la acela în mai multe culori.

Porţelanul în trei culori din dinastia Tang a contopit trăsăturile picturilor tradiţionale chineze şi ale sculpturilor. Are trei culori: roşu, verde şi alb. În urma arderii la temperaturi ridicate în cuptor, cele trei culori se întrepătrund, rezultând mai multe culori şi nuanţe.

Dinastiile Ming (1368-1644) şi Qing (1644-1911) reprezintă epoca de apogeu în producţia de porţelanuri din China atât cantitativ, cât şi calitativ. Oraşul Jingdezhen din sudul ţării a dominat timp de sute de ani în acest domeniu, căpătând denumirea de "Capitala Porţelanurilor Chinezeşti". Cele mai frumoase porţelanuri au fost şi încă sunt produse aici.

Exporturile de porţelanuri chinezeşti au început în secolul 8. Anterior însă, celebrul "Drum al Mătăsii" a contribuit la intensificarea relaţiilor comerciale şi a schimburilor culturale dintre China şi alte ţări din Asia, Africa şi Europa. China a fost numită "Ţara Mătăsurilor". După secolul 8, odată cu exportarea porţelanului chinezesc, China s-a afirmat în lume şi ca "Ţară a Porţelanului".

La început China a exportat obiecte din porţelan în principal în ţările asiatice. După deschiderea căii navigabile de Portugalia porţelanurile chinezeşti au devenit cadouri dintre cele mai alese ale lumea europeană. În aceea perioadă în Europa era la modă stilul artistic Rococo, care se asemăna foarte mult cu cel din China, ceea ce a făcut ca obiectele în stil chinezesc, inclusiv porţelanurile, să pătrundă masiv în aproape toate ţările europene. Potrivit datelor statistice incomplete, în secolul 17 China exporta anual circa 200 de mii de piese de porţelan, iar în secolul 18 peste un milion.

Porţelanurile chinezeşti au devenit o marfă planetară, foarte căutată în diferite ţări ale lumii. Astfel cuvântul China a devenit sinonim cu porţelan. Luo Dongquan