După proclamarea Republicii Populare Chineze, Wei Wei continuă să lucreze în armată, îndeplinind funcţiile de redactor-şef adjunct al revistei „Literatura Armatei de Eliberare", şef adjunct al cabinetului pentru creaţie literară al Secţiei Generale Politice a Armatei Populare Chineze de Eliberare, director adjunct al secţiei de propagandă a Regiunii Militare Beijing, director adjunct al Departamentului Cultural al Trupelor Beijing. Actualmente este redactor-şef al revistei „Zhongliu" (Torentul).

În timpul războiului pentru sprijinirea Coreei împotriva agresiunii americane (1950 -- 1952) Wei Wei s-a dus de trei ori pe frontul din această ţară. În urma deplasărilor a scris o mulţime de proze remarcabile precum „Înainte, patrie!", „Cât de greu e la despărţire!" „Ostaşii şi vatra", „Zile şi nopţi pe malul râului Han", „Tinere, fă ca tinereţea ta să fie şi mai splendidă". Volumul de proze „Cei mai iubiţi oameni" a făcut mare vâlvă în China. Termenul „Cei mai iubiţi oameni" a devenit sinonim cu armata voluntarilor poporului chinez participanţi la amintitul război. Din principalele opere ale lui Wei Wen mai notăm nuvela „Furtuna se iscă în înaltul cerului" (1952), romanul cinematografic „Furtuna roşie" (1956), volumul de proze „Fericirea înfloreşte pentru viteji", volumele de poezii „Doi ani" şi „Fără întrerupere", volumul de povestiri şi schiţe „Trabucul vechi". În 1963 a fost coautor al textelor pentru grandioasa „Epopee muzical-coregrafic㠄Răsăritul e roşu". Celebrul roman „Răsăritul" pentru a cărui creaţie şi-a consacrat 22 de ani (1959 -- 1978) a fost laureat cu Premiul pentru literatur㠄Mao Dun" (ediţie inaugurală în 1982). Cu o scriitură epopeică, un limbaj înflăcărat şi o concepţie ideatică largă şi profundă, romanul s-a constituit într-o autentică frescă a magnificului şi crâncenului război din Coreea de acum mai bine o jumătate de secol.