Despre CRIRedacția noastră
China Radio International
Ştiri interne
Ştiri externe
  Cultură chineză
  Ştiinţă, învăţământ şi sănătate
  Puntea prieteniei

Social

Noi și mediu

Economic

Sport

Naționalități din China

Turism în China

Bucătăria chineză
(GMT+08:00) 2005-03-04 22:03:56    
Povestea despre Templul Cerului din Beijing

cri-1

Stimați ascultători, dacă aveți ocazia să veniți la Beijing, neapărat trebuie să vizitați Marele Zid chinezesc, Palatul Imperial de Iarnă, Palatul Imperial de Vară și Templul Cerului, deoarece ele reprezintă nivelul suprem al construcțiilor antice din China. Templul Cerului este grupul de construcții cel mai bine păstrate și de cea mai mare amploare pentru ceremonii de rugăciune din antichitatea Chinei. In ediția de azi a rubricii Cultura chineză, vă prezentăm povestea legată de acest vestigiu cultural și istoric.

Pentru a adresa rugăciuni cerului pentru a avea vreme frumoasă și stabilitate socială, împărații din toate dinastiile feudale chineze organizau în fiecare an ceremonii, pentru a face rugându-se cerului, pământului, soarelui, lunii și tuturor zeilor și duhurilor. Dintre acestea, ceremonia de rugăciune adresată cerului era cea mai importantă.

Templul Cerului, construit în anul 1420, a fost locul unde împărații dinastiilor Ming și Qing (anii 1368-1911) adresau rugăciuni cer. Situat în partea la sud de Palatul Imperial de Iarnă, care se numește și Orașul Interzis, Parcul Templul Cerului are o suprafață de 4 ori mai mare decât cea a Orașului Interzis. Localul este înconjurat de un zid de cărămizi. Zidul din partea sudică are o formă pătrată, simbolizând Pământul, iar cel din partea nordică are o formă semirotundă, simbolizînd cerul. Această proiecție provine de la concepția antică din China, potrivit căreia "Cerul este rotund, iar Pământul pătrat".

Templul Cerului este compus din templul exterior și templul interior. Principalele construcții se găsesc la cele două extremități ale axei sud-nord. Ele sunt Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul de Rugăciune. Terasa Rotundă este o platformă de piatră în formă rotundă cu trei nivele. Terasa de la fiecare nivel este înconjurată de o balustradă de marmură albă. Aici era centrul ceremoniei.

Ceremoniile se organizau de obicei în fiecare an la solstițiul de iarnă (22 decembrie ). In aceea zi, dis-de-dimineață, împăratul venea personal să prezideze ceremonia. În fața terasei mari erau atârnate lanterne roșii cu lumânări lungi de peste un metru. Iar în partea sud-estică a terasei erau rânduite vase cu animale, alimente și țesături, ca ofrandă în cinstea cerului. Pe parcursul ceremoniei, fumul de tămâie urca încet, se bătea din tobe și gonguri, creându-se o atmosferă solemnă, sfântă.

Zidul Ecoului, mai la nord de Terasa Rotundă, este un zid rotund miraculos. Dacă vorbești pe zid, vocea ta se poate auzi foarte clar tot la zid la o distanță de 20-30 de metri. Zidul înconjoară un mic palat în formă rotundă, unde se găsesc locurile sfinte.

A treia construcție este Palatul de Rugăciune. Este o construcție rotundă cu un acoperiș pe trei niveluri, plasată pe o terasă de piatră tot cu trei niveluri în formă rotundă. Aici, împărații veneau în fiecare vară pentru a se ruga pentru recoltă bogată în anul respectiv. Deci, această construcție este legată de cultura agricolă. De pildă, cele 4 coloane de susținere a construcței simbolizează cele 4 anotimpuri ale anului. In antichitate, o zi era împărțită în 12 timpi. Cele 12 coloane care susțin primul acoperiș simbolizează acești 12 timpi. Iar alte 12 coloane din etajul mijlociu simbolizează cele 12 luni ale anului. Deci în total cele 24 de coloane simbolizează 24 de sărbători agricole după calendarul tradițional chinezesc.

În afară de Terasa Rotundă, Zidul Ecoului și Palatul de Rugăciune, în incinta Templului Cerului mai există casa pentru orchestră și casa pentru sacrificiu. Prima era locuința instrumetiștilor și a dansatorilor. A doua era pentru creșterea animalelor destinate sacrificării.

Arhitecții din China antică au avut o concepție ingenioasă și o creativitate originală. De pildă, la culoarea construcțiilor, de obicei, construcțiile imperiale foloseau țigle galbene, culoare ce simbolizează puterea imperială. La Templul Cerului s-a apelat la albastru, culoarea cerului. Aproape toate acoperișurile construcțiilor principale de aici au culoarea albastră.

In 1998, Templul Cerului a fost inclus în "Lista patrimoniului mondial". Membrii Comisiei Patrimoniului Mondial apreciază că "Templul Cerului, cu repartizarea rațională a construcțiilor, cu o structură arhitectonică inedită și cu piese ornamentale frumoase, ocupă un loc important în istoria constucțiilor chineze, fiind un patrimoniu de valoare al artei arhitectonice mondiale."