Wu: Bună seara, sunt Wu Min.

Yang: În ediţia trecută v-am povestit ceea ce am auzit şi văzut în perioada Anului Nou Chinezesc în satul natal al socrului meu, un sat de munte din provincia Hebei. Astăzi vom continua discuţia pe această temă.

Wu: Bravo! În ultimii ani, tradiţionalele datini în perioada Sărbătorii Primăverii au pierdut mult din farmec în oraşe. Cum este situaţia din mediul rural?

Yang: Unele datini şi obiceiuri se reiau treptat în sate. Sătenii acordă o mare importanţă Sărbătorii Primăverii. Toate gospodăriile încep pregătirile cu o lună mai devreme. Se taie porci şi se fac preparate sărate. Se face curăţenie în case şi se lipesc pe rama porţii chunlian (foi roşii pe care sunt scrise perechi de versuri cu urări de bine).

Wu: Ce ne poţi spune despre această sărbătoare?

Yang: Pe 23 decembrie (conform calendarului agricol) este Anul Nou Mic. Se spune că în această zi Zaowangye (zeul căsniciei) se întoarce la cer pentru a-i raporta zeului suprem Yudi (Împăratul de Jad) faptele bune şi cele rele făcute de familii şi va aduce familiilor soarte corespunzătoare pentru anul următor. De aceea, oamenii pun bomboane din maltoză în faţa icoanei lui Zaowangye în speranţa ca gura acestuia să fie lipită, nemaiputând spune împăratului de Jad vorbe rele. Acest ritual din străbuni se păstrează în unele gospodării de la sate şi în zilele noastre.

Wu: E foarte interesant. Această tradiţie nu se găseşte în oraşe.

Yang: Nu numai asta, dar înainte de masa de revelion se aprind petarde pentru a înveseli atmosfera şi a alunga spiritele rele. În această seară importantă, întreaga familie se adună împreună la o masă festivă, stă de vorbă şi urmăreşte spectacolul organizat de Televiziunea Centrală. În prima zi a Anului Nou oamenii se scoală foarte devreme pentru ca norocul să vină cât mai curând. După micul dejun tinerii şi copiii adresează urări bătrânilor şi apoi vizitează rudele, prietenii şi vecinii. Membrii de familie mai în vârstă dă bani copiilor pentru ca aceştia să fie norocoşi.

Wu: Fiindcă a venit vorba de familie. Băieţii şi fetele necăsătorite încă merg acasă la părinţii lor. Dar cele care s-au măritat când îşi revăd părinţii?

Yang: Începând de a doua zi, femeile măritate îşi vizitează părinţii. Toate ritualurile de sărbătoare se încheie în a cincea zi. În această zi, sătenii mănâncă colţunaşi chinezeşti şi aprind petarde pentru a alunga sărăcia. La mesele festive, colţunaşii, turtele făcute din făină mixtă de orez şi orez vâscos şi peştii sunt de nelipsit. Probabil unii ascultători ştiu că datorită omofoniei, turtele semnifică urcarea pe o nouă treaptă în muncă şi în viaţă, iar peştii simbolizează belşugul.

Wu: Atât de multe tradiţii. Pe unele le-am auzit pentru prima dată.

Yang: Erau şi mai multe în trecut, dar unele obiceiuri vechi au dispărut cu timpul.

Wu: În aceşti ani, tradiţionalele forme de a petrece Anul Nou Chinezesc au cunoscut mari schimbări. Mi se pare că entuziasmul sărbătorii din oraşe este mai mic, mai ales după interzicerea aprinderii petardelor.

Yang: Sunt de acord. Mai ales pentru tineri atracţia Sărbătorii Primăverii a scăzut. Dar în mediul rural această sărbătoare îşi menţine farmecul. Am întrebat-o pe o fetiţă de patru ani, Jiaran, de ce îi place să petreacă Anul Nou Chinezesc. Iată ce ne-a spus:„Pot să mă îmbrac cu haine noi, să mănânc bunătăţi şi mama îmi cumpără pantofi noi."

Wu: Ha,ha, are aceeaşi idei cu cele pe care le aveam noi când eram mici.

Yang: Da, dorinţa fetiţei este foarte simplă. De data aceasta am aflat că sătenii se îmbracă mai la modă decât imaginea mea. Unii copii se îmbrăcau chiar şi cu costume tradiţionale care sunt la modă în oraşe. Erau foarte drăguţi.

Wu: Odată cu dezvoltarea economiei rurale, din ce în ce mai mulţi săteni pleacă în oraşe să muncească sau să facă negoţ. În plus, sub influenţa programelor TV şi de radio, e firesc ca moda din mediul urban să fie introdusă şi în sate. Yang Ying, sunt multe persoane din satul natal al socrului tău care lucrează afară?

Yang: Da. Primarul satului, Ji Luopian, mi-a explicat:„60-70% din tineri lucrează în oraşe deoarece câştigă mai bine acolo. În plus, terenurile arabile din satul nostru sunt prea puţine pentru populaţie şi este criză de apă."

Wu: S-au întors ei în perioada sărbătorii?

Yang: Sigur că da. Fiul vărului soţului meu, Xuxu, lurează la o fabrică de alimente din suburbiile oraşului Beijing. În fabrica lor munca în perioada sărbătorii poate fi recompensată cu salarii de trei ori, dar ei toţi au optat să revină acasă. I-am întrebat pe Xuxu de ce nu a rămas în fabrică să câştige mai mulţi bani? El a spus:„De ce nu mă întorc acasă? Toată lumea ştie că Sărbătoarea Primăverii este ocazia de reunire a familiei. De obicei în aceste zile toţi cei din afară revin acasă. Noi am adus multe cadouri pentru membrii familiei."

Wu: Am înţeles. Pentru cei din sat reunirea familiei este mai importantă decât toate.

Yang: Da. M-am întâlnit cu un sătean în vârstă de peste 40 de ani care se numeşte Ji Jianping. El face mereu deplasări la oraş, dar face tot posibilul să se întoarcă acasă pentru a petrece Anul Nou Chinezesc cu întreaga familie. M-a înduioşat ceea ce a spus:„Indiferent cât este înaltă funcţia şi cât este favorabil mediul unde se află, dragostea oamenilor faţă de satul natal nu se va schimba. În trecut, când aveam 30 de ani şi ceva, am stat 5 ani la Shantou şi nu mi-a fost dor de casă. Acum, acest lucru este cu totul imposibil. Indiferent ce treburi importante am, mă voi întoarce acasă cu ocazia Anului Nou Chinezesc. Ideea aceasta devine mai accentuată odată cu înaintarea în vârstă. Acest sentiment nu poate fi exprimat cu cuvinte".

Wu: Ce cuvinte frumoase! Indiferent de modul de a petrece Anul Nou Chinezesc, familia este principalul rezervor al dragostei noastre.

Yang: Dragi prieteni, v-am vorbit experienţa mea inedită de a petrece Sărbătoarea Primăverii în mediul rural. Ediţia de astăzi a rubricii „Viaţa culturală" se încheie aici.

Wu: Yang Ying şi Wu Min vă salută de la microfon şi vă mulţumesc pentru atenţie. La revedere.