Stimaţi ascultători, după cum ştiţi, hârtia, tiparul, praful de puşcă şi busola sunt cele 4 invenţii importante din antichitatea chineză care au adus contribuţii deosebite la progresul civilizaţiei universale. In ediţia de azi a rubricii „Cultura chineză", vă prezentăm aceste 4 invenţii.

După cum v-am prezentat într-o ediţie precedentă a rubricii, încă în timpul dinastiei Shang, secolul 16 înaintea erei noastre, au apărut în China semne gravate pe caparace de broască ţestoasă şi pe oase de animale. Ulterior cărturarii chinezi au scris hieroglife pe plăci de bambus, de lemn sau pe ţesături de mătase. Abia în anul 105, era noastră, inventatorul Chai Lun a reuşit să producă hârtia, folosind ca materii prime coajă de pomi şi pânza de in, cânepă şi bumbac, prin procese tehnologice de tăiere, amestecare, fierbere şi uscare. Până în secolul 3 gama sortimentală a hârtiei s-a lărgit, producţia a crescut cantitativ şi calitativ, iar sursa de materii prime s-a diversificat. La începutul secolului 7 tehnica de producere a hârtiei a pătruns în Coreea şi Japonia. In secolul 8 a pătruns în lumea arabă, după aceea în ţările europene. In cursul revoluţiei industriale din Europa din ultima parte a secolului 19, a cunoscut o dezvoltare rapidă producţia mecanizată de hârtie bazată pe material lemnos, care a înlocuit treptat tehnologia veche, bazată pe munca manuală.

Invenţia tiparului are o strânsă legătură cu hârtia. Până atunci desenele şi scrierea fuseseră gravate şi multiplicate pe plăci de piatră, iar după invenţia hîrtiei, se gravau pe plăci de lemn şi se imprimau cu tuş. Metoda se numea „tipar de gravură". Până în secolul 8 această cale de tipărire se practica foarte mult în China şi s-a răspândit în Coreea, Japonia, Vietnam, Filipine, Iran şi până în ţările africane şi europene. După secolul 11, odată cu dezvoltarea forţelor de producţie, s-au făcut multe îmbunătăţiri şi invenţii legate de modul de tipărire. Cea mai importantă e datorată lui Bi Sheng, care a creat o nouă metodă bazată pe şpalturi. Potrivit documentelor istorice, după metoda lui Bi Sheng, se gravau mai întâi caracterele pe plăci de lut, fiecare caracter pe o bucată mică de lut, care după trecerea prin foc devine un fel de zaţ. La tipărire, se aşterne pe o placă de fier o coală de hârtie şi ceară, pe care se înşiră şpalturile. După încălzire, ceara se topeşte, semnele se lipesc de placa de fier. După aceea se multiplică la fel ca şi o placă sculptată. In afară de această metodă, Bi Sheng a mai încercat metoda de tipar cu şpalturi de lemn care pot fi folosite de mai multe ori, ridicând viteza de tipărire şi difuzare a cărţilor.

In legătură cu inventarea prafului de puşcă, experţii consideră că acesta are strânsă legătură cu metoda de preparare a unor panacee din antichitatea chineză, fiind un produs anexă în procesul de preparare a unor substanţe medicamentoase. De fapt praful de puşcă este un amestec de sulf, salpetru şi cărbune, iar sulful şi salpetrul sunt ingrediente importante în farmacologia tradiţională chineză. Chiar praful de puşcă însuşi face parte din categoria substanţelor medicamentoase. Cunoscuta lucrare „Studii de plante medicinale" de Li Shizhen notează că cu praful de puşcă se poate vindeca o anume boală dermatologică, se pot nimici insectele şi înlătura umezeala. Abia la începutul secolului 10, praful de puşcă a fost folosit în scopuri militare. Pe vremea aceea, apăruseră deja tunuri rudimentare. In secolele 12 şi 13, praful de puşcă a pătruns mai întâi în ţările arabe şi apoi în ţările europene şi în alte regiuni ale lumii.

Inventarea busolei constituie de asemenea o mare contribuţie a Chinei la civilizaţia universală. în secolul 4 chinezii foloseau deja busola care era numită Sinan. Ea a fost fabricată dintr-o bucată de piatră magnetică naturală şlefuită în formă de lingură. Dar Sinan avea o putere magnetică mai mică.

In secolul 10, chinezii au descoperit metoda de magnetizare artificială şi au reuşit să fabrice pe o cale mai simplă busola, care are o întrebuinţare mai largă. Ea s-a produs cu un ac de fier care capătă magnetismul prin frecare cu un magnet natural şi menţine proprietatea de a indica sudul şi nordul sub acţiunea câmpului magnetic al Pământului. Până în secolul 11, busola ajunsese să fie des folosită ca aparat de indicare a direcţiei. Pe la sfârşitul secolului 12 şi începutul secolului 13, busola a fost răspândită pe calea mării în ţările arabe şi apoi în Europa. Apariţia busolei a promovat considerabil dezvoltarea transporturilor maritime ale omenirii.

Desigur, invenţiile antice din China nu sunt limitate doar la aceste 4. In lucrarea sa „Istoria ştiinţei şi tehnologiei chineze" scrisă de un cunoscut om de ştiinţă din Marea Britanie, au fost consemnate 26 de tehnologii chineze care au fost răspândite ulterior în lume. Afară de cele 4 mari invenţii, mai sunt ventilatorul, căruciorul cu pânză, cârma de la vapor şi altele.

V-am prezentat cele 4 invenţii din antichitatea chineză. Realizatorul şi prezentatorul Luo Dongquan vă mulţumeşte pentru atenţie.