O legendă chineză spune că un pescar rătăcit a intrat din întâmplare într-o vale plină cu flori de piersic. El a observat că locuitorii din vale habar n-au de ce se petrece în lume şi trăiesc o viaţă tihnită şi veselă. Vestea despre această descoperire s-a răspândit ca vântul, Zona cunoscută mai târziu ca Taohuayuan ( Plaiul Florilor de Piersic ) a devenit un ţinut de vis pentru mulţi care s-au plictisit de necazuri pe Pământ. Într-o zi de toamnă, am făcut o excursie în vale, apreciată de lume ca „raiul de pe Pământ", în imediata apropiere a oraşului Changde, din sudul Chinei.

Plecând de la Changde cu maşina, după o jumătate de oră am sosit în Taohuayuan. Intrând pe o uriaşă poartă decorativă din lemn, minuţios sculptată, am ajuns în faţa unei păduri de piersici fără margini. Se spune că pădurea are o suprafaţă de peste 130 de hectare pe care sunt plantaţi peste 100.000 de piersici. Deşi acum totul este verde, ne putem închipui că primăvara, când înfloresc piersicii, această zonă parcă ar fi acoperită de nişte straturi de nori roşii.

Mergând pe o cărare de lângă pădure, în drum, am dat de o mică peşteră. Am intrat în ea şi când am ieşit la celălalt capăt, am ajuns în satul Qinren, localitate total izolată de restul lumii. Ghidul nostru, domnişoara Zhou Liying, ne-a comunicat că în acest sat extrem de retras se poate intra numai prin peşteră: -

„Numai trecând prin acea peşteră, pot fi văzute casele, terenurile agricolele şi iazurile. Sunt doar 9 gospodării în sat şi locuitorii poartă în majoritatea lor numele de familie Qin. Articolele de uz obişnuit pentru săteni, în afară de cele realizate manual acasă, sunt aduse din afară numai de către oameni utilizând forţa lor fizică. Construcţiile din sat sunt din lemn ori din bambus."

Plimbându-mă în acest mic sat antic, am avut impresia că am scăpat de monotonia de zi cu zi. Între orezării şi bălţi cu peşti, există case mici din lemn şi bambus, cu plantaţii de duzi şi piersici în spatele caselor, iar în curte copiii se joacă. Satul este înconjurat din 3 părţi de munţi şi de cealaltă parte de un lac. Se spune că strămoşii satului s-au mutat aici acum 2000 de ani pentru a se feri de război, s-au stabilit aici şi au trăit din generaţie în generaţie, ducând o viaţă izolată.

Deşi acum vin mulţi turişti, satul Qinren a rămas liniştit, iar locuitorii din sat – oamni simpli şi cinstiţi. În faţa unei case, abia am intrat în vorbă cu o femeie, că mi-a şi adus din casă un castronaş cu un lichid cald. Dl. Tang Qizhi, care mă însoţea, mi-a explicat că este un ceai pe care sătenii îl oferă oaspeţilor importanţi după tradiţie.

În satul Qinren, am văzut o specie de bambus deosebită, cu tulpina pătrată. Cu asemenea bambuşi locuitorii din sat şi-au ridicat casele.

Ieşind din satul Qinren, de pe muntele Taoyuan au sosit muzica şi bătăile de tobă. Călugării daoişti aveau o slujbă în templul Wanshou. În Plaiul Florilor de Piersic, credinţa religioasă are o istorie foarte lungă. Înainte de apariţia budismului şi daoismului, credinţa localnicilor se numea Luojiao. Mai târziu, au acceptat daoism. Pe vremuri, erau multe temple daoiste în zonă. Acestea au fost însă distruse de foc în timpul războiului, cu sute de ani în urmă. Impunătorul Templu Wanshou pe care-l vedem astăzi a fost construit pe ruina unui templu antic.

Călugărul daoist Fa Yun în vârstă de 76 de ani, ne-a povestit că actualul templu are o suprafaţă construită de aproape 2 000 de metri pătraţi, fiind mult mai mic decât templele din trecut:

„A fost aici un templu construit în perioada dinastiei Jin (265-420). În Plaiul Florilor de Piersic au fost 48 de temple. Ca să le vizitaţi pe toate într-o singură zi, ar fi trebuit să mergeţi cărare, fiindcă aceastea se întindeau pe o distanţă de câţiva kilometri."

Au dispărut templele din antichitate, dar în faţa Templului Wanshou au rămas în viaţă doi brazi bătrâni. Nu se ştie ce vârste au. Au trunchiuri groase şi scorburoase şi coroane imense cu frunze verzi.

Nu departe de Templul Wanshou este râul Yuanjiang, care este foarte lat. Şi peisajele naturale de pe cele două maluri ale râului sunt foarte frumoase. Pe maluri mai sunt pavilioane cu două, trei niveluri, care permit vizitatorilor să admire frumuseţea zonei.

În Taohuayuan mai sunt multe alte privelişti frumoase. Turiştii pot ajunge foarte uşor în zonă. Cursele directe de avion leagă Changde de Beijing, Guangzhou şi alte oraşe mari. De la Changsha, capitala provinciei, se poate ajunge pe autostradă la Changde cu automobilul într-o oră şi ceva.

Aici, Radio China Internaţional. Am difuzat rubrica „Turism în China", o ediţie pregătită şi prezentată de Zhu Kewen.