Recent, studiile efectuate de specialişti chinezi au arătat că populaţia de urşi Panda din provincia Sahaanxi, din nord-vestul Chinei, este mai mare decât se credea iniţial.

Cercetările în teren au arătat însă că nu toate concluziile sunt încurajatoare. Alunecările de teren, incendiile de pădure şi efectele dezvoltării economice pun în pericol populaţia de urşi Panda, animal atât de iubit în China, cât şi în întreaga lume.

"Tăierea copacilor şi construcţia de drumuri sunt principalele cauze ale scăderii numărului de urşi panda care trăiesc în afara zonelor protejate speciale", a explicat Jin Xuelin, oficial din cadrul Biroului de silvicultură din provincia Shaanxi. "Chiar şi în interiorul zonelor de protecţie, turismul afectează negativ viaţa urşilor panda şi evoluţia speciei lor", explică el.

Arealul ursului Panda a fost împărţit în 6 zone care se întind de la este la vest de-a lungul munţilor Qinling.

În total, în provincia Shaanxi au fost identificaţi 273 de urşi panda adulţi, cu 30 mai mult decât se credea iniţial. 

Acesta este al treilea studiu privind populaţia de urşi Panda în această provincie din nord-vestul Chinei, iar cercetările au acoperit cinci zone de protecţie a acestui animal, situate în 10 districte din zona a patru oraşe din Shaanxi. Studiul, care a durat cinci ani, arată că urşi Panda trăiesc acum în opt districte - Zhouzhi, Taibai, Yangxian, Foping, Ningshan, Liuba, Ningqiang şi Chenggu, în ultimele trei dintre acestea fiind pentru prima dată când sunt semnalaţi urşi Panda ce trăiesc în zonele respective.

Arealul urşilor Panda din Shaanxi a crescut de la 113.454 hectare la 347.864 hectare după al doilea studiu. De asemenea, studiile au relevat că în zonele respectivecresc multe specii de bambus, mugurii delicioşi ai acestora constituind hrana preferată de urşii Panda.

Cercetările au atras şi atenţia guvernului local din Shaanxi, care în prezent elaborează un set de măsuri destinate protejării exemplarelor de urşi Panda.

Ursul Panda se găseşte numai în pădurile de bambus şi de conifere din munţii situaţi în China Centrală, la înălţimi cuprinse între 1.200 de

metri şi 3.400 de metri. Ei trăiesc în şase zone din părţile nordică şi centrală a provinciie Sichuan, în munţii de la graniţa provinciei Gansu şi în munţii Qinling din provincia Shaanxi, ocupând o suprafaţă de circa 14.000 de kilometri pătraţi.

Ursul Panda consumă zilnic până la 16,5 kilograme de muguri, frunze şi tulpine tinere de bambus bambus şi rareori mănâncă alte plante. Urşii Panda sunt animale solitare, deşi de multe ori masculii şi femelele ce trăiesc în teritorii învecinate pot fi văzuţi uneori împreună chiar şi în afara perioadei de împerechere. Teritoriile pe care trăiesc masculii sunt de obicei mai mari decât cele în cazul femelelor.

Perioada de maturitatea sexuală a urşilor Panda este între vârsta de 4 şi 6 ani. Femelele fată, în perioada martie – mai, între 1 şi 3 pui, dar de obicei numai unul supravieţuieşte. Puii rămân alături de mamele lor până la 9 luni, însă s-au întâlnit cazuri când chiar şi la 18 luni au fost văzuţi pui alături de mamele lor.

În prezent, puţin peste 1.400 de urşi Panda trăiesc în sălbăticie în regiunile amintite din China. Alţi 110 – 120 de urşi Panda trăiesc în captivitate în grădinile zoologice, majoritatea dintre acestea în China. În America de Nord există doar două grădini zoologice unde se găsesc în

prezent urşi Panda, în SUA, la San Diego şi Washington.

Recent, guvernul chinez a aprobat un plan pe 10 ani pentru protejare a urşilor Panda şi sporire a efectivelor acestei specii de animale, creând mai multe rezervaţii naturale. Programul este pus în practică şi supravegheat de World Wildlife Fund (WWF) şi de Minsiterul chinez al Pădurilor, costurile estimative fiind cuprinse între 50 - 100 milioane de dolari. Ursul Panda este recunoscut pe plan internaţional ca fiind simbolul speciilor de animale aflate în pericol.

.