China este o ţară multinaţională. Din cei 1,3 miliarde de chinezi, majoritatea sunt de etnie Han (chineză), ce reprezintă 91% din populaţia totală a ţării. Numărul total al celorlalte 55 de naţionalităţi ocupă restul de 9%. De aceea, ele sunt numite „naţionalităţi minoritare".

Naţionalitatea tibetană este una dintre cele 55 de minorităţi naţionale din China. Ceea ce ascultaţi este o înregistrare a programului în limba tibetană a postului de radio din Regiunea Autonomă Tibet. În Tibet, nu numai că se poate asculta şi viziona programul de radio şi de televiziune în limba tibetană, dar în şcoli se predă şi limba tibetană. Pe stradă puteţi vedea inscripţii bilingve – în chineză şi tibetană.

De fapt, nu numai în Tibet, ci şi în alte localităţi populate de naţionalităţi minoritare pot fi văzuţi şi auziţi oameni conversând în limba maternă.

În cei 55 de ani de la proclamarea R.P. Chineze, guvernul chinez a promovat o politică naţională de egalitate, unitate şi prosperitate comună, aplicată printr-un sistem de autonomie naţională regională. În cele 34 de regiuni administrative, există 5 regiuni autonome. Ele sunt: Regiunea Autonomă pentru minorităţile Mongolă, Uygură, Hui, Zhuang, Tibetană. În afară de aceste regiuni autonome, în multe provincii populate majoritar de minorităţi naţionale au fost înfiinţate districte sau judeţe autonome pentru aceste etnii. În momentul de faţă, suprafaţa zonelor cu autonomie reprezintă o jumătate din suprafaţa totală a ţării.

Conform Constituţiei ţării, China aplică sistemul de autonomie naţională regională. Acest sistem a fost introdus în momentul proclamării R.P. Chineze. Înainte de anii' 80, China a elaborat Legea privind Autonomia Naţională Regională.

Referitor la sistemul de autonomie naţională regională şi Legea privind Autonomia Naţională Regională, domnul Wang Ping, oficial de la Comitetul de Stat pentru problema naţionalităţilor din China, a arătat că sistemul de autonomie naţională regională constă în înfiinţarea, sub conducerea guvernului central, a organelor de autonomie în zonele populate de minorităţi naţionale, pentru exercitarea dreptului de autonomie. Legea privind Autonomia Naţională Regională a stabilit prin lege dreptul de autonomie de care se bucură zonele populate de minorităţi naţionale în domeniile politic, economic, juridic şi cultural.

Organele de legislaţie din China au revizuit în anul 2001 Legea privind Autonomia Naţională Regională. Referitor la acesta, domnul Wang Ping a relevat

„Noua lege privind autonomia naţională regională a întărit, în primul rând, sistemul de autonomie naţională regională şi a stabilit sistemul de autonomie naţională regională drept unul dintre sistemele politice de bază ale statului chinez, iar în al doilea rând a sporit sprijinul acordat zonelor populate de minorităţi naţionale."

În afară de legea menţionată, guvernul central acordă acestor zone, prin Constituţie, şi dreptul de a elabora normele legale corespunzătoare conform specificului etniilor locale şi a realităţilor din zonele respective. De exemplu, pentru asigurarea creşterii populaţiei minorităţilor naţionale, zonele de autonomie naţională au dreptul să elaboreze regulamente legale mai flexibile conform Legii Demografice şi a Planificării Familiei. Până la sfârşitul anului trecut, numărul actelor normative elaborate de guvernele regiunilor de autonomie a depăşit 480.

În ultimii câteva zeci de ani, guvernul central din China a depus mari eforturi pentru sprijinirea dezvoltării în toate domeniile a zonelor populate de minorităţi naţionale. În anul 2003, ritmul de creştere a economiei regiunilor minorităţilor naţionale din China a depăşit 10%, fiind superior timp de mai mulţi ani nivelului mediu naţional.

Sistemul de autonomie naţională regională asigură deplin dreptul de participare a populaţiei din diferite etnii la administrarea problemelor statului şi regiunii. De exemplu, prin lege este prevăzută asumarea funcţiilor de şef executiv al regiunilor autonome - preşedinte al guvernului, de prefect al districtului sau al judeţului autonome de către minoritatea principală din zonă, ci nu de cel de naţionalitate Han. În posturile importante ale altor organe administrative de la diferite niveluri trebuie să fie incluse şi persoane din minorităţile naţionale.

Dragi prieteni, încheiem rubrica de astăzi nu înainte de vă pune următoarele două întrebări ale concursului.

1, Câte naţionalităţi minoritate sunt în China?

2, Ce fel de sistem se aplică în China în domeniul minorităţilor naţionale?

Realizatoarea şi prezentatoarea Lin vă mulţumeşte pentru atenţie şi vă doreşte succes la concursul organizat de radio-ul nostru consacrat „aniversării a 55 de ani de la proclamarea Chinei Noi".