Pentru a arăta incapacitatea Chinei de a păşi pe drumul dezvoltării capitaliste", naraţiunea scriitorului este axată pe trei contradicţii: contradicţia dintre burghezia compradoră şi cea naţională; contradicţia dintre burghezia naţională şi clasa muncitoare; contradicţia dintre moşierime şi ţăranime. Alte contradicţii, bunăoară contradicţia din sânul burgheziei naţonale, cea dintre sindicatul projiankaişist şi cel prowangjiweist, cea din sânul familiei capitalistului şi altele sunt încorporate în cele 3 mari contradicţii, dintre care preponderentă este contradicţia dintre burghezia compradoră şi cea naţională, întruchipată de conflictele dintre Wu Sunfu şi Zhao Botao.

Wu Sunfu este un personaj complex, contradictoriu. Parvenit într-o societate semicolonială şi semifeudală, este animat de o dorinţă arzătoare în dezvoltarea capitalismului naţional. Dar îi pune permanent beţe în roate Zhao Botao. Wu este din fire încrezător în sine, dornic de a întrece pe alţii şi de a nu face nimănui nici un compromis. El nu numai că administrează eficient Corporaţia de Credite, ci şi, cu mari riscuri, se aruncă într-o bătălie decisivă cu rivalul său, punând ca zălog cele 8 fabricuţe achiziţionate la preţ mic, la care se adaugă şi locuinţa familiei. Cu toate acestea, sub presiunea lui Zhao, îşi pierde repede puterea de rezistenţă şi încrederea. În faţa eşecului, este gata să pună capăt zilelor cu pistolul.

În atitudinea faţă de muncitori şi ţărani, Wu Sunfu se manifesta deosebit de crunt şi nemilos. El avea o ură neîmpăcată faţă de lupta ţăranilor de pe meleagurile sale natale, iar inima sa era plină de groază şi laşitate.

În viaţa familială, era autoritar, brutal şi foarte izolat. Sora lui, neputând suporta nepăsarea lui, a plecat în lume, în timp ce fratele-i mai mic se temea de el ca şoarecele de pisică. Cumnatul lui l-a trădat în afaceri, soţia l-a înşelat ....

Toate acestea, contradictorii şi unitare, sunt întruchipate de personajul tipic Wu Sunfu, care are atât caracterul duplicitar al burgheziei naţionale, cât şi un pregnant caracter original.

Este de asemenea o figură tragică. Cu toate că în comparaţie cu Zhao Botao, condiţiile lui Wu sunt superioare, iar el este curajos, talentat şi perspicace şi are idealul de dezvoltare a industriei naţionale, totuşi pînă la urmă este înfrânt de Zhao. Istoric vorbind, acest lucru era inevitabil. În faţa agresiunii imperialiste, sub ameninţarea crizei economice şi influenţa războiului civil purtat de militarişti, capitalismul naţional al Chinei nu a putut scăpa de destinul falimentului.

Pe plan artistic, intrigile romanului „Miezul nopţii" sunt proiectate cu minuţiozitate.

Qu Qiubai, lider al P.C.Chinez din prima perioadă a existenţei sale, a apreciat c㠄Miezul nopţii" este primul reuşit roman realist chinez care, prin vastitatea-i ideatică şi originalitatea-i artistică, a îmbogăţit tezaurul literaturii moderne a ţării noastre. La puţin timp după apariţie, romanul „Miezul nopţii" a fost pus la index de către autorităţile gomindaniste pe motivul că el descrie lupta muncitoresc-ţăranească.

Romanul „Miezul nopţii" de Mao Dun a fost tradus de-a lungul anilor în aproape 30 de limbi străine. Versiunea română a romanului a apărut în anii 80 ai secolului trecut, traducerea fiind asigurată de Viorel Isticioaia, sinolog, actualul ambasador al României la Beijing.