În vechea Chină , caligrafia era o disciplină obligatorie în şcolile primare. Tocmai din acest motiv s-au afirmat de-a lungul secolelor mulţi maeştri ai penelului, iar lucrările acestora au fost folosite drept modele pentru posteritate. În perioada premergătoare apariţiei tiparului , conservarea , transmiterea din generaţie în generaţie şi răspândirea acestor lucrări caligrafice scrise pe mătase sau pe hârtie prezenta o dificultate de neimaginat. Dar chinezii au găsit o metodă foarte ingenioasă pentru rezolvarea acestei probleme ? litografia.Domnul Ji Yaping, specialist în domeniu a reliefat:

„Primele lucrări litografice din ţara noastră au apărut la sfârşitul dinanstiei Han de est, în secolul al 3-lea , deci mai devreme decât tiparul."

Cum se realizează o lucrare litografică? Domnul Ji Yaping ne-a explicat că mai întâi se copiază cu ajutorul unei hârtii transparente literele scrise pe mătase sau pe hârtie. Apoi se aşază hârtia transparentă pe o piatră. Atenţie, cu reversul colii deasupra. Se gravează cu un cuţit special. La reproducere, se aşterne tuş pe piatră , iar liniile gravate rămând nevopsite. Se pune o hârtie peste piatră, se apasă uşor pentru ca tuşul să ia contact uniform cu hârtia. Se scoate hârtia şi se poate vedea că conturile albe formează exact caracterele. Litografia a permis ca multe lucrări ale maeştrilor caligrafiei să poată fi cunoscute de posteritate.

Lucrărilor litografice li se cere să fie cât mai identice cu originalele, dacă e posibil - fără cea mai mică modificare. Scopul litografiei îl constituie păstrarea lucrărilor caligrafice ale maeştrilor şi punerea acestor lucrări la dispoziţia elevilor pentru exersare şi îmbunătăţirea scrisului lor. Prin urmare, la alegerea lucrărilor pentru litografiere contează arta scrisului şi nu conţinutul lucrărilor. Dacă e scris de mâna unui maestru în domeniu, până şi un bileţel al acestuia poate fi litografiat.

Cea mai timpurie colecţie litografică care se păstrează în zilele noastre datează din anul 992. Finanţată de curtea imperială a dinastiei Song, lucrarea are 10 volume în care sunt incluse operele aşilor în caligrafie Wang Xizhi şi Wang Xianzhi din secolul al 4-lea. Cei doi Wang sunt tată şi fiu şi sunt consideraţi aşi de neîntrecut în domeniul caligrafiei . Ultima colecţie litografică finanţată de curtea imperială a fost realizată în perioada ultimei dinastii feudale din China, Qing, deturnată în anul 1911. Această lucrare , în 32 de volume, cuprinde 340 de caligrafii aparţinând a 134 de autori din toate vremurile. Biblioteca Naţională a Chinei este cel mai mare colecţionar al lucrărilor litografice de valoare. În această instituţie sunt conservate 312 tomuri complete şi peste 200 de lucrări izolate, ceea înseamnă trei pătrimi din totalul colecţiilor de opere litografice preţioase care se găsesc în toată ţara.

Stimaţi ascultători, v-am explicat mai înainte că scopul litografierii îl constituie imitarea şi îmbunătăţirea scrisului. De regulă nu se acordă atenţie conţinutului textelor . Dar sunt şi excepţii. „ Caojuebianyi ? Îndrumări pentru descifrarea scrisului de mână " , realizată în secolul al 16-lea, în dinastia Ming, este de fapt un dicţionar de valoare. Specialistul în domeniu , domnul Li Zhizhong a remarcat :

„ În zilele noastre se găsesc puţine lucrări litografice realizate în dinastia Ming. Lucrarea menţionat㠄 Îndrumări pentru descifrarea scrisului de mână" ne -a servit ca dicţionar pentru cunoaşterea şi descifrarea lucrărilor vechi , scrise rapid de mână. „

Caligrafia chineză are o istorie de peste 2000 de ani. Datorită faptului că hârtia nu rezistă la trecerea timpului, lucrările vechi caligrafice nu pot dura peste secole. Tocmai litografia a permis ca posteritatea să poată cunoaşte valoarea acestei arte. În opinia domnului Ji Yaping, imprimatele litografice vechi conservate până în zilele noastre constituie chintesenţa artei caligrafice chineze:

„ Toată colecţia lucrărilor litografice se poate rezuma în 3 cifre : sute, o mie şi zece mii. Adică, câteva sute de albume litografice care conţin aproape 10 mii de lucrări aparţinând la o mie de caligrafi."

În epoca modernă, în care tastatura a luat locul pensulei şi pixului,caligrafia chineză şi-a pierdut locul în viaţa de zi cu zi a oamenilor, devenind o simplă preocupare şi o plăcere a unui număr redus de oameni. Dar lucrările litografice , purtătoare ale acestei arte, au o valoare fără preţ pentru continuarea măiestriei caligrafice chineze.