Iată că, în urmă cu trei săptămâni, am ajuns în China, mai precis în capitala acestei ţări, Beijing, unde voi sta cel puţin un an. Beneficiind de invitaţia de a lucra ca expert în cadrul secţiei de limba română a prestigiosului post Radio China Internaţional, nu puteam rata oportunitatea extraordinară de a cunoaşte chiar la de la faţa locului oamenii, cultura, civilizaţia şi societatea chineză, completându-mi astfel cunoştinţele despre această ţară cu tradiţie şi cultură multimilenare. În plus, pot vedea direct schimbările evidente în evoluţia societăţii chineze contemporane, ţară aflată în plină expansiune economică şi racordată în acelaşi timp la circuitul economic mondial.

Am putea spune că despre China şi oamenii săi se pot scrie foarte multe, în funcţie de personalitatea şi specificul fiecăruia din cei peste 1,3 miliarde de locuitori ai acestei ţări asiatice. Însă ceea ce-i caracterizează pe toţi chinezii este, în opinia mea, bucuria de a trăi, dorinţa de se autodepăşi şi de a fi din ce în ce mai competitivi, solicitudinea arătată ori de câte ori le este cerut ajutorul. Am avut acest sentiment încă de când am ajuns pe aeroportul internaţional din Beijing, la 14 mai. Deşi drumul lung de la Bucureşti la Frankfurt şi apoi până la Beijing şi-au pus amprenta asupra mele fizice – şi cred că asupra stării oricui călătoreşte circa 10 ore cu avionul, indiferent de punctele de plecare şi destinaţie - în momentul sosirii pe aeroportul din capitala chineză oboseala acumulată aproape a dispărut ca urmare a amabilităţii cu care am fost întâmpinat de Zhu Kewen, redactorul-şef al secţiei române a postului Radio China Internaţional. Dumnealui m-a primt cu multă căldură şi m-a condus la Hotelul Friendship din nord-vestul capitalei chineze, unde locuiesc majoritatea experţilor străini care lucrează la diferite instituţii din Beijing, dar şi turişti obişnuiţi veniţi să cunoască atracţiile şi obiectivele istorice şi culturale din capitala chineze şi împrejurimi.

Încă din după-amiaza aceleiaşi zile am luat primul contact cu oamenii simpli, de pe stradă, întrucât după un somn de câteva ore am simţit nevoia de a face o scurtă plimbare în afara hotelului. Nu am fost surprins să văd pe stradă o mulţime de oameni pe biciclete, călătorind pe banda special amenajată între partea rezervată automobilelor şi trotuar, întrucât pentru distanţe medii, de până la câţiva kilometri, acest mijloc este cel mai adecvat pentru a putea ajunge la destinaţie în timp util, ţinând cont că traficul aglomerat este un fapt cotidian la Beijing, metropolă cu peste 13 milioane de locuitori şi cam de 5 - 6 ori mai mare decât Bucureştiul în ceea ce priveşte suprafaţa. Am fost însă foarte plăcut surprins să văd zecile de poduri şi pasaje rutiere, dar şi şoselele cu câte 5-6 benzi pe fiecare sens care fac mult mai uşoară misiunea zecilor de mii de şoferi confruntaţi zilnic cu condiţiile unui trafic aglomerat. Dar ceea ce uimeşte cel mai mult la Beijingul de astăzi este, în opinia mea, îmbinarea stilului modern al construcţiilor care se înalţă zi de zi cu păstrarea şi respectarea vechilor clădiri şi monumente, adevărate capodopere nu numai ale culturii şi tradiţiei chineze, ci ale întregii lumi. Astfel, acest lucru este foarte evident atât în partea centrală, unde multe hoteluri din cele mai luxoase precum Beijing International Hotel se pot vedea alături de construcţii mai vechi, dar care găzduiesc instituţii de stat importante, cât şi în zona de nord-vest a oraşului, unde Palatul Imperial de Vară se învecinează cu unul din cele mai noi cartiere ale Beijingului, situat în vestul metropolei chineze şi în care există blocuri moderne şi mari complexe comerciale universale.

A doua zi am făcut prima vizită la actualul meu loc de munc㠖 secţia română a Radio China Internaţional, unde am cunoscut o parte a colegilor. Pot spune că încă din primul moment m-am simţit ca acasă, la Bucureşti – şi spun aceasta pentru că cea mai mare şi în acelaşi timp cea mai plăcută surpriză a fost să constat că toţi vorbesc foarte bine limba română. Nu am putut să nu remarc faptul că fiecare dintre colegii mei - de la doamnele Chu şi Chen, domnii Zhu Kewen, Li Jiayu, Luo Dongquan sau Shen, care ajută în mod real la dezvoltarea modalităţilor de învăţare a limbii chineze de către români şi a limbii române de către chinezi, până la cei mai tineri decât ei, precum Wu Min, Felicia, Ileana, Jana sau Tibi, ultimii doi absolvind studiile universitare de limba română la Beijing nu mai demult decât anul trecut – este un adevărat profesionist de radio. Pe lângă faptul că partea editorială a activităţii lor nu mai are multe secrete pentru ei, aceştia au şi multe cunoştinţe ce ţin de tehnică, lucrând la mixer la fel de bine ca şi în redacţia sau în faţa microfonului. Însă cel mai mult mi-a plăcut atmosfera din redacţie - faptul că, deşi fiecare dintre ei este conştient şi preocupat de realizarea cât mai bună a emisiunilor, articolelor şi ştirilor ce urmează a fi difuzate, buna dispoziţie domneşte şi contribuie din plin la îmbinarea utilului cu plăcutul. Această atmosferă mi-a fost de un real ajutor pentru a face mai uşoară adaptarea la noul meu loc de muncă şi oraş în care locuiesc acum, întrucât trebuie să recunosc faptul că schimbarea de fus orar a fost una din marile probleme pentru mine aici, diferenţa între ora de la Bucureşti şi cea de la Beijing fiind de 5 ore. După câteva zile chiar am făcut o probă de microfon şi nu pot să nu recunosc că am avut emoţii, întrucât ultima dată cînd m-am aflat într-o postură asemănătoare se întâmpla în 1999, pe când lucram drept colaborator al postului Radio România Actualităţi, la camera ştirilor. De aceea, mi-am amintit de sfaturile date atunci de doamna Rodica Madoşa, care cu un an în urmă mă învaţase primele litere ale „alfabetului" radio şi îmi oferise o mare şansă, ceea ce mi-a spus ajutându-mă mult în prezent.

Mai mult, realizând şi prezentând această rubrică consider că mi s-a acordat o mare încredere, de aceea vreau să-i asigur pe noii mei colegi că voi face tot posibilul pentru a ajuta cât mai mult la buna activitate şi la realizarea de emisiuni cât mai atractive pentru ascultătorii serviciului român al postului Radio China Internaţional. Sperând că am depăşit emoţiile inerente pentru oricine realizează prima ediţie a unei emisiuni radio, vă mulţumesc pentru atenţie şi vă dau întâlnire pe calea undelor săptămâna viitoare.