Muntele Guangwu este o destinație turistică de toamnă târzie

Turiștii iau cu asalt zona muntoasă din provincia Sichuan, sud-vestul Chinei, pentru a admira spectacolul frunzelor colorate de toamnă târzie. În ciuda călătoriei lungi și a pandemiei, în această perioadă a anului este un numnăr impresionant de fotografi și turiști veniți din diferite colțuri ale țării, cu destinația Muntele Guangwu - ascuns în îndepărtată prefectura Nanjiang din provincia Sichuan.

Ca un baldachin din frunze ruginii de toamnă, care acoperă o pădure cu o întindere de 680 de kilometri pătrați, Guangwu este cunoscut ca "cel mai mare covor roșu natural din Asia".

Majoritatea vizitatorilor consideră că drumul spre Guangwu din capitala provinciei Sichuan, Chengdu, este laborioasă. Cei care optează să se deplaseze cu trenul, trebuie ajungă în gara Chengdu de Est pentru a prinde un tren de mare viteză, care se îndreaptă spre orașul Hanzhong din provincia vecină Shaanxi. După mai mult de două ore de călătorie, turiștii mai au de făcut un drum de o ora cu taxiul înainte de a ajunge în sfârșit în zona muntoasă Guangwu.

Dar această "odisee" merită toți banii și timpul pentru că frunzele sunt într-o forfotă uluitoare de culori și de o frumusețe dincolo de orice descriere, spune Meng Qi, un fotograf în vârstă de 67 de ani.

Pe Guangwu, frunzele au început să se îngălbenească și să fie roșiatice de la sfârșitul lunii octombrie, iar timp de două luni poti fi admirate în toată splendoarea lor, spune Gou Dan, șeful departamentului de publicitate a administrației locale Nanjiang.

Frunzele copacilor din diferite părți ale muntelui Guangwu pot fi admirate până în decembrie, pentru că cele din părțile inferioare ale muntelui își schimbă culoarea mai târziu.

Oamenii locului îl numesc în glumă ca fiind muntele cețos, deoarece ceața învăluie des munții. Guangwu în limba chineză înseamnă: numai ceață.

Când este senin, toamna în Guangwu este spectaculoasă, pentru că o întindere largă din pădure este învăluită în galben și roșu. Privită de la distanță, pădurea pare să fie în flăcări. Când mașină în mișcare, turiștii pot confunda copacii cu oameni care aleargă cu torțe aprinse. La sfârșitul lunii octombrie 2017, un poet a văzut acest peisaj pe Guangwu și a publicat o poezie Mount Guangwu Is On Fire în ziarul local.

Poezia începe așa: "Muntele Guangwu este în flăcări/ Muntele arde peste tot." Mulți oameni au citit poezia, pentru că circula zvonul că de fapt a avut loc un incendiu în Guangwu. Unii chiar au sunat la redacția ziarului și chiar s-au dus la munte pentru a stinge incendiul, spune Chen Lixian, vicepreședintele Asociației Scriitorilor Bazhong. Până și mama lui de la țară l-a sunat și l-a întrebat dacă focul a fost stins, spune Chen, care, la acea vreme, era redactor al ziarului. "I-am spus mamei că poemul nu este o știre. Era un mod poetic de a compara frunzele de toamnă cu un foc care arde. A răsuflat uşurată", spune el.

Pentru a scăpa de orice suspiciune, în ziar s-au publicat fotografii cu muntele în colorile sale spelindide de toamnă și cu legendă: „Datorită frunzelor ruginii, pe Muntele Guangwu vin zilnic peste 10.000 de turiști”.

Fotografiile au stins zvonuri, dar au aprins interesul turiștilor. În zilele și săptămânile următoare, un număr mare de oameni a sosit aici din orașele Chongqing, Chengdu, provinciile Guizhou, Shaanxi chiar și Hubei, blocând drumurile care duceau spre munte, spune Chen.

Peste 95% din pământul prefecturii Nanjiang reprezintă relief muntos, peisaj care atrage mulți literari, inclusiv marele poet Li Shangyin din dinastia Tang cu peste 1.000 de ani în urmă.

La mijlocul secolului al IX-lea, Li a scris în drumul de întoarcere acasa din Shaanxi, una din faimoasele sale poezii: "Dorul familiei mele într-o Noapte Ploioasă în Nanjiang". După o ploaie peste noapte, drumurile din munte au devenit noroioase și impracticabile, iar Li a rămas blocat mai multe zile. El s-a plâns în poezie către familia sa: "Mă întrabiți și voi când mă-ntoarc, dar nu știu. Lacurile din Nanjiang se revarsă după ploaia de toamnă ".

Această poezie spune despre drumurile din Nanjiang care au devenit pline de noroi și au blocat călătorii după o ploaie puternică în urmă cu mai bine de 1.100 de ani. Această problemă a rămas neschimbată până când China a început să pună în aplicare reforma și deschiderea la sfârșitul anilor 1970.

În timp ce fiecare sat din provincia Sichuan este conectat la șosele sau chiar autostrăzi, prefectura Nanjiang, care se ascunde în munții Qinling-Dabashan, este un punct important pe lista guvernului central de eradicare a sărăciei din mediul rural și a fost odată una dintre zonele cel mai puțin accesibile din Sichuan.

Președintele Mao Zedong a descris într-o poezie că doar pe vârfurile abrupte se pot obține priveliști infinit de frumoase. Nanjiang dispune de priveliști superbe, inclusiv cele din Geoparcul Muntelui Guangwu și Râului Nuoshui.

Cu o suprafața de 1.818 kilometri pătrați, geoparcul care acoperă Nanjiang și prefectura vecină Tongjiang are relief inedit și peșteri carstice, peste 2.000 de specii de plante și 300 de specii de animale. Fagii, cunoscuți ca o fosilă vie, sunt pe osuprafață de peste 70 de kilometri pătrați, care este cea mai mare zonă de conservare a speciilor de arbori din China.