(COP15)Numărul ibișilor crestați a crescut de la șapte la peste 7.000 de exemplare

În antichitate, ibisul crestat a fost o pasăre comună în Asia de Nord-Est. Penele sale sunt albe ca zăpada, iar capul, vârful ciocului, picioarele și penele sunt de culoarea roșie ca flacăra.

După mijlocul secolului trecut, ibisul crestat este o specie amenințată cu dispariția. Până în anul 1981, când oamenii de știință chinezi au găsit în cele din urmă șapte ibiși crestați în Munții Qinling din centrul Chinei. Ar fi putut fi ultimele exemplare din lume, însă oamenii de știință au descoperit cu entuziasm ca trei din cei șapte ibili sunt tineri, ceea ce înseamnă speranță!

Oamenii de știință au depășit condițiile dure de pe câmp și au staționat mult timp lângă mediul de viață al ibisului crestat. Însă, a trebuit să efectueze la acea vreme cercetări științifice pentru reproducerea artificială a ibișilor.

În 2005, a fost înființată Rezervația Naturală a ibișilor crestați.

În 2007, cercetătorii au eliberat 26 de ibiși crestați.

În 40 de ani, numărul ibișilor crestați, cunoscuți ca fiind pietre prețioase orientale, a crescut de la 7 exemplare la peste 7.000. Zona în care trăiesc aceste păsări frumoase s-a extins de la 5 la 15.000 de kilometri pătrați.