Soarta lui Julian Assange arată adevarata natură a „libertății americane”

Justiţia britanică a aprobat extrădarea în SUA a lui Julian Assange, fondatorul site-ului WikiLeaks. Chiar în ziua în care s-a dat decizia, susținătorii lui Assange au organizat un miting în fața instanței de judecată din Londra pentru a critica decizia pe care au catalogat-o ca fiind „extrem de absurdă”. Avocații lui Assange au spus că dacă va fi condamnat, Julian Assange riscă până la 175 de ani de închisoare. Redactorul-șef WikiLeaks, Kristinn Hrafnsson, a spus că extrădarea este echivalentă cu „condamnarea la moarte a lui Assange”.

De ce autoritățile americane au făcut tot ce le-a stat în putință pentru prinderea și extrădarea lui Assange? Motivul este clar și anume demascarea de către el a mai multor scandaluri din America, iar acest lucru a pătat imaginea țării. Soarta lui Assange arată că așa-numita „libertate de exprimare” din SUA este doar un paravan și un instrument folosit pentru atacarea altor state.

Ce a făcut mai exact Julian Assange? În 2010, a înființat site-ul WikiLeaks, unde a publicat numeroase documente secrete de la Casa Albă cu privire la războaiele din Afghanistan și Irak, inclusiv bombadarea zonelor cu civili și numeroase acte de tortură. Ulterior, Assange a făcut publice și alte farse ale administrației de la Washington, devenind astfel „un ghimpe” pentru decidenții americani, având 18 capete de acuzare. În iunie 2012, Assange a cerut un azil politic Ambasadei Ecuadorului în Londra, care l-a predat în aprilie 2019 guvernului britanic și imediat SUA a solicitat Marii Britanii extrădarea lui. Democrata Tulsi Gabbard din Camera Reprezentanților din SUA a argumentat că documentele publicate de WikiLeaks au dezvăluit americanilor informații pe care nu le știau, cât și ce nu ar fi trebuit să facă armata americană în Orientul Mijlociu.

Assange a devenit inamicul guvernului SUA după ce a publicat articole despre crimele de război ale Washingtonului și aliaților NATO. Se poate trage concluzia că doar The New York Times, The Washington Post, The Wall Street Journal și alte publicații care promovează poziția Casei Albe au dreptul la cuvânt, pe când Julian Assange, Edward Snowden și alții, care au dezvăluit realitatea, nu dispun de libera exprimare. Așa-zisa „libertate” americană se reflectă doar când presa occidentală distorsionează, cu ajutorul fotografiilor sau imaginilor false, situația reală a protecției drepturilor omului din alte țări.

Logica politicienilor americani este cât se poate de clară și anume „libertatea” lor nu le poate permite altora să spună adevărul despre alte civilizații și sisteme politice și nici despre dreptul și libertatea de dezvoltare normală a altor state.

Fie că este vorba de Julian Assange, Edward Snowden sau Peter Arnett, un cunoscut jurnalist american care a fost concediat pentru că a relatat că Statele Unite ale Americii „au eșuat” în războiul din Irak, experiențele lor sunt oglinda care reflectă ipocrizia și urâțenia „libertății americane”, cât și adevărata față a libertății ca instrument de hegemonie.

În ianuarie 2022, președintele Mexicului Lopoz Obrador a declarat că înainte de încheierea mandatului lui Donald Trump, i-a cerut printr-o scrisoare să îl amnistieze pe Assange, dar nu a primit niciun răspuns. Având în vedere „dublul standard”practicat de SUA, era improbabilă primirea unui răspuns de la locatarul Casei Albe.