Diplomația Japoniei în relația cu China este în derivă

Ministerul Afacerilor Externe din Japonia a lansat recent Cartea albastră în diplomație, ediția 2021, în care a făcut diverse speculații despre disputele dintre Japonia și China referitoare la apartenența unor insule, a intervenit în afacerile legate de Marea Chinei de Sud, Hong Kong și Xinjiang, răspândind o așa-numită „amenințare a Chinei”. Antitetic, în aceeași carte, se menționează că relațiile cu China sunt „unele din cele mai importante relații bilaterale”în plan economic. Separația politicii de partea economică evidențiază contradicții majore în politica externă a Japoniei în raport cu China și, implicit, este nesustenabilă.

Noua administrație americană consideră China „cel mai mare adversar concurențial”al Statelor Unite ale Americii, motiv pentru care, împreună cu aliații, abordează o politică externă de constrângere a dezvoltării Chinei. În analizele politice ale cabinetului Suga Yoshihide, a merge în tandem cu SUA presupune a avea o poziție dură față de China, care ajută la creșterea puterii și influenței diplomatice, dar și la atenuarea presiunilor pe plan intern generate de incapacitatea de combatere a epidemiei și depresiunea în care se află economia japoneză.

Care este totuși realitatea? Astăzi economia Japoniei este dependentă în mare măsură de piața Chinei, condiții în care relațiile de alianță cu SUA, oricât de strânse ar fi, nu pot aduce Japoniei beneficii economice uriașe. În anul 2020, în contextul pandemiei Covid-19, volumul exportului Japoniei a scăzut cu 11%, în timp ce exportul de automobile și semiconductoare în China a crescut cu 3%. Cu 20 de ani în urmă, exportul în China avea o pondere în jur de 10% din volumul total al Japoniei. În schimb, în 2020, ponderea a crescut la 22%, mai mare decât cea a exportului cu SUA, de 17%. Mai mult, în cazul investițiilor directe globale realizate de Japonia în 2019, raportul dintre soldul investițiilor și profiturile obținute a fost de 17% în China, față de mai puțin de 5% în SUA.

China și Japonia sunt în etape diferite de dezvoltare economică, dar avantajele celor două părți au o mare complementaritate. Dacă Japonia nu își va menține relațiile comerciale cu China și nu va exploata beneficiile uriașe din investițiile în China, nu va izbuti să iasă din declinul „ultimelor două decenii pierdute”. Evident, confruntarea pe plan politic și dependența economică a Japoniei de China sunt contradictorii. Beijingul nu va permite Japoniei să „tragă foloase economice din China și, pe de altă parte, să spargă oala Chinei”. Japonia trebuie să iasă urgent de pe calea greșită în diplomație și să își revizuiască relațiile cu China.