Declarația comună SUA-Japonia „menționează China”, fiind lucru total absurd

SUA și Japonia au purtat convorbiri la nivel înalt, zilele trecute, la Tokyo, în format 2+2. Marea Chinei de Est, Marea Chinei de Sud, Xinjiang și Hong Kong au fost elemente importante ale discuțiior bilaterale. Mai mult, într-o declarație comună a fost menționată China, în care reprezentanții celor două state afirmau că măsurile Chinei „nu corespund normelor internaționale”. Ignorând faptele și realitatea, documentul reiterează cârdășia în care au intrat SUA și Japonia pentru a se amesteca în afacerile interne ale Chinei.

Faptul că Secretarul de Stat și ministrul Apărării din Statele Unite ale Americii au ales Japonia ca prima destinație în străinătate reflectă dorința Washingtonului de a promova strategia indo-pacifică, cât și restabilirea relațiilor strânse cu Tokyo. Televiziunea americană NBC susține că noua administrație de la Washington este nevoită să demonstreze lumii că a rectificat unilateralismul practicat de Donald Trump și este angajată în intensificarea relațiilor cu aliații. În același timp, nu este exclusă intenția Washingtonului de a coordona poziția împreună cu aliați pentru a avea mize în apropiatul dialog la nivel înalt China-SUA.

Este alianța SUA-Japonia puternică? În declarația comună, cu toate că sunt abordate multe subiecte legate de China, preocupările celor două părți sunt diferite, la fel și interesele. SUA sunt mai mult interesate de situația din Strâmtoarea Taiwan și de problema drepturilor omului, pe când Japonia este preocupată mai mult de problema insulelor Diaoyu. Ziarul Ta Kung Pao din Hong Kong scrie că în ciuda consensului existent pe unele teme, aceasta nu înseamnă că alianța celor două țări intră pe o nouă etapă.

De fapt, din postura vecinătății cu China, Japonia a obținut beneficii multiple din integrarea economiei regionale și cooperarea economică și comercială cu Beijingul. Dacă va fi pion în strategia SUA de a constrânge China, în mod cert Japonia va plăti enorm în plan economic.

Și mai important este că noua administrație americană, deși subliniază importanța aliaților, urmărește primordial asigurarea propriilor interese. Ziarul Tokyo Shimbun a relatat că Japonia trebuie să „își păstreze vigilența”, pentru că protecția SUA nu este gratuită, ci este „cu plată și extrem de scumpă”.

Părțile au declarat că Tratatul de Securitate americano-japonez este valabil și în cazul insulelor Diaoyu, ceea ce evidențiază și mai mult caracterul unei alianțe militare bilaterale. Insulele Diaoyu fac parte încă din antichitate din teritoriul Chinei, iar acest tratat este rezultatul Războiului Rece, care ar trebui să nu prejudicieze interesele unei părți terțe, cu atât mai mult să nu pericliteze pacea și stabilitatea din regiune.

Dezvoltarea Chinei aduce lumii noi oportunități și nicidecum provocări. Atâta timp cât SUA și Japonia nu sunt conștiente de acest lucru, oricât de strânse ar fi, relațiile lor de alianță se vor transforma în piedici puse în propriul proces de dezvoltare și, de asemenea, vor tulbura dezvoltarea regiunii.