De la scoaterea cărbunelui, la exploatarea culturii

Dacă mergem cu mașina către est din centrul orașului Taiyuan, reședința provinciei Shanxi, vom descoperi rapid un sat specific regiunii de nord din China. Aici se găsesc curți tradiționale cu o pronunțată atmosferă culturală străveche, unde răsună melodii interpretate la guqin (un instrument muzical tradițional chinezesc), turiștii îmbrăcați în costume Han se fotografiază veseli, iar oamenii nu se pot opri din admirare.

Acesta este satul Xiaoyaotou. Despre schimbările avute în zonă, fostul secretar de partid al satului, Li Ling, care împlinește anul acesta 71 de ani, a evocat că în trecut, grație bogatelor resurse de cărbune, funcționau multe puțuri de mină, Xiaoyaotou fiind un sat producător de cărbune renumit. „Scoaterea cărbunelui era un mijloc de trai, dar mediul înconjurător a fost grav distrus și calitatea vieții lăsa de dorit.”

Odată cu acordarea de importanță protecției mediului de către guvern, începând cu anul 2005, minele de cărbune au fost închise. La fel și întreprinderile din împrejurimi, care nu satisfăceau cerințele protecției mediului. Însă, în ciuda îmbunătățirii mediului, satul Xiaoyaotou și-a pierdut sursa economiei colective, iar sătenii nu mai aveau venituri.

În acea vreme, Jia Zhiming, proaspătul șef al Consiliului de Administrare al satului, a stat pe gânduri și s-a întrebat: oare cum poate ieși satul din dificultăți? Au fost întocmite câteva proiecte, dar fără să fie adoptată o decizie finală. Și, așa, situația a durat mai mulți ani, până când doi moștenitori ai patrimoniului cultural intangibil au venit și s-au acreditat în sat.