A lovi în iarbă pentru a speria şarpele

Din expresia „a lovi în iarbă pentru a speria şarpele" înţelegem că şerpii veninoşi se ascund adesea în iarbă şi atacă de obicei prin surprindere. Dară vrei să te fereşti de aceştia, este bine să agiţi iarba cu un băţ pentru ca şerpii să se sperie şi să fugă. 

Expresia „a lovi în iarbă pentru a speria şarpele" provine dintr-o povestioară din antichitate. Se spune că pe vremuri trăia un prefect, pe nume Wang Lu. Acesta, lacom de tot, îşi permitea chiar să sfideze conduita morală şi legile pentru interese egoiste. Urmând exemplul şefului, toţi subalternii săi făceau abuz de putere ca să adune bani prin şantaj, mită şi alte acte de corupţie. Norodul locului, care suferea atât de mult, abia aştepta ca toţi să fie pedepsiţi. 

Într-o zi a venit în judeţ un inspector trimis de curtea imperială. Oamenii s-au bucurat foarte mult că a venit ocazia să fie judecaţi demnitarii corupţi. S-au plâns cerând pedepsirea fărădelegilor săvârşite de demnitarii respectivi. Dar plângerea a ajuns mai întâi în mâna prefectului. Citind textul, Wang Lu s-a cutremurat. El a constatat că toate fărădelegile enumerate în plângere seamănă foarte mult cu ceea ce a făcut el şi unele chiar au legătură directă cu el. Stătea ca pe jeratic înţelegând că dacă curtea imperială va cunoaşte ce se întâmplă în prefectura lui, s-a terminat cu el. Cu mâna tremurândă, a scris în dosarul respectiv impresia sa: „Deşi loviţi iarba, m-am speriat ca şarpele". Prefectul a vrut să spună prin această expresie că norodul a vrut să curăţe terenul de buruieni, dar el s-a speriat ca şarpele ascuns în iarbă. Ulterior, chinezii au început să folosească această metaforă când vorbesc despre cineva care, din neatenţie, a trezit vigilenţa adversarului. 

Stratagema «a lovi în iarba pentru a speria şarpele» poate fi aplicată în două cazuri complet diferite: unul pentru a pune pe cineva la fugă, mişcând cu dinadins iarba, iar altul, pentru a nu trezi vigilenţa adversarului datorită unor acţiuni puse la cale cu pripeală. 

Suveranul statului Wei, Cao Cao, a pornit în anul 218, în fruntea unei oşti de 400.000 de ostaşi, o ofensivă masivă asupra statului Shu. Oştile celor două state s-au desfăşurat pe malurile râului Hanshui. Oastea statului Shu era mult mai slabă, având doar un efectiv de 100.000 de ostaşi. Ca să poată birui inamicul mult mai puternic, suveranul statului Shu, Liu Bei, şi consiliderul său militar, Zhuge Liang, au pus la cale o stratagemă. Observând că în apropierea râului era o movilă care permitea mascarea a vreo zece mii de ostaşi, Zhuge a dat ordinul generalului Zhao Yun să se ascundă acolo împreună vreo 500 de luptători, ducând cu ei tobe şi trâmbiţe. Le-a cerut ca noaptea la miezul nopţii, când auzeau bubuitul tunurilor din tabăra proprie, să bată în tobe, să sufle în trâmbiţe şi să strige urale cât le ţinea gura, dar în niciun caz să nu lanseze vreun atac. A doua zi, ostaşii lui Cao Cao au încercat să provoace oastea inamică la luptă. Când a văzut că din tabăra inamică nu ieşea nimeni şi niciunul nu trăgea cu arcul, s-a întors în tabără. La miezul nopţii, când în tabăra iniamică s-au stins luminile şi ostaşii au început să se odihnească, Zhuge a dat ordinul să tragă tunurile. Primind semnalul, cei 500 de ostaşi conduşi de Zhao Yun au bătut în tobe şi au suflat în trâmbiţe, strigătele lor zguduind pământul. Ostaşii lui Cao Cao au crezut să vin inamicii, s-au îmbrăcat de grabă şi au ieşit din tabără. Văzând că nu vine niciun inamic, s-au întors la corturi. Peste puţin timp s-au auzit din nou bubuitul tunurilor şi zarva făcută de oastea inamică. Şi aşa s-a întâmplat trei nopţi la rând. Armata lui Cao Cao nu mai avea cum să se odihnească. Cao şi ai lui au intrat la gânduri. Cineva i-a spus lui Cao: „Este un truc al lui Zhuge Liang. Să nu vă deranjaţi." Cao a răspuns: „Crezi că eu nu ştiu că e vorba de un truc de-al lui Zhuge. Dar un singur atac adevărat poate să ne vină la hac dacă nu ne punem în gardă." În cele din urmă el hotărât ca oastea sa să se retragă cu 15 km şi să-şi instaleze tabăra pe un câmp larg. Cu stratagema «a lovi în iarba pentru a speria şarpele», Zhuge Liang a reuşit să forţeze oastea inamică să se retragă şi a câştigat posibilitatea ca oastea proprie să traverseze râul Hanshui fără riscuri. 

Desigur, dacă este vorba de a o acţiune clandestină, fii atent să nu „loveşti în iarbă că fuge şarpele". Poliţia recurge de multe ori la această stratagemă pentru a captura pe infractorii care acţionează în grup.