Moment poetic
Gânduri de amor contemplând clarul de lună
Luna iese luminoasă deasupra mării,
Lumina-i bucură capătul zării.
Iubita mea-n noapte geme de-amor,
Seara-ntreagă de mine arde de dor.
Întoarcere în sat
Plecat de mic de-acas’, mă-ntorc de ani împovărat,
Neschimbat e graiul satului, păru-mi la tâmple, răsfirat.
Când mă văd, nu mă ştiu ai satului copii,
Zâmbind, mă-ntreabă: „Străine, de unde vii?”
Trecând prin Huayin
Înalte şi falnice, piscurile Taihua peste Xianyang** se-nclin,
Cele trei vârfuri de zei ascuţite străpung cerul senin.
În faţa templului împăratului Wu*** norii voiesc să dispară,
Pe culmea Palma Nemuritorilor după ploi apare tăria clară.
Amurg de toamnă într-o colibă pe munte
Dup-o nouă ploaie pe coline goale,
Toamna umple aerul serii de răcoare.
Luna cerne-ntre pini raze pale,
Pe prund curg limpezi izvoare.
Turnul Cocorului Galben
Altădată s-a dus pe cocorul galben un sfânt,
Şi turnul a rămas pustiu pe pământ.
Cocorul galben s-a dus făr-a reveni în zbor,
Şi nori albi de milenii plutesc uşor.
Arbori din Hanyang se văd pe râul însorit,
Ostrovul Papagalilor de iarbă aromată-i acoperit.
Unde mi-e locul natal sub un soare scăpătat?
Privind unduioasa apă-n fum mă simt întristat.
Lui Wang Lun
Eu, Li Bai, şezând în barcă gata-s de pornire,
Deodat-aud pe mal sunând în cadenţ-o cântare.
E-atât de adâncă apa lacului Piersicu-n Floare,
Wang Lun mă conduce cu şi mai profundă simţire.
Reverie sub clar de lună
Printre flori, c-o cupă de vin plină,
Beau în singurătate, fără companie.
Ridic cupa, invit luna cea senină,
Cu umbra trei inşi o să fie.
Întrucât luna a bea nu ştie,
Primul ministru al regatului Shu
Unde-i templul prim-ministrului smerit?
Lâng-Oraşul Brocartului, de chiparoşi umbrit.
Primăvara iarba aruncă verde peste peronu-i liniştit,
În zadar cântă dulce granguri în frunziş înverzit.
Muntele Poarta Cerului zărit de departe
Prin Poarta Cerului îşi rupe fluviul Chu cale,
Apa verzuie spre est curge şerpuind la vale.
Pe maluri munţii verzi faţă-n faţă ies din zare,
O pânză solitară vine scăldată-n foc de soare.
Cascada de pe Lushan zărită de departe
Căţuia luminată de soare naşte-o vineţie ceaţă,
Zăresc o cascadă atârnând peste râul din faţă.
Torentu-i zburător se prăvale chi trei mii,
Nu cumva Râul de-Argint cade din nouă tării?
Nostalgie într-o noapte liniştită
În faţa patului văd lumina lunii clare,
Ce pe pământ licărind ca bruma pare.
Ridic capul şi mă uit la luna luminoasă,
Plec fruntea şi duc dor nestins de casă.
Dimineaţă de primăvară
Primăvara nu simt în pat a zorilor vărsare,
Peste tot se aude al păsărilor voios cânt.
Prin noaptea cu ploaie şuiera un vânt tare,
Oare câte flori s-au scuturat pe pământ？
Gândind la fraţii mei din Shandong în a noua zi a celei de-a noua luni
Singur aflându-mă-n ţinut străin, sunt străin vizitator,
În zi de sărbătoare de-ai mei mă prinde-un neostoit dor.
De departe ştiu că fraţii mei pe-nălţimi urc-acum,
În lipsa mea, ramuri de corn înfig în drum.